Vreau să mă apuc de fumat, dar nu găsesc…
…voință și ambiț. Toate țigările să apeleze la mine!
V-am povestit în acest articol cum au năvălit într-o bună zi peste mine banii și cum s-au înmulțit pînă n-am mai avut loc de ei în casă. Am încercat să fac față acestei invazii monetare cheltuind în stînga și-n dreapta, dar n-am reușit.
De aceeam am decis să mă regrupez și să încerc o altă abordare. Citisem undeva că dependenții de droguri sînt în stare să toace averi întregi într-un timp record și atunci mi s-a aprins beculețul. ”Gata, mi-am zis eu entuziamat, mă apuc de droguri!”
Și ca să nu sar calul din prima, am decis să încerc treptat și sistematic diferite metode. Primul pe listă a fost fumatul. ”Cît de complicat poate să fie? mă încurajam eu pe mine însumi. Tot ce trebuie să faci este să cumperi țigări și să le fumezi. La un moment dat tot s-a lega ceva de mine!”
Mă și imaginam deja cum ies cu prietenii în oraș, cum îmi aprind tacticos o pipă, suflînd meditativ rotocoale. ”Vă deranjează cumva fumul? îi întrebam eu pe cei din jur amuzat. Atunci stați acasă!” și continuam să bag țigară după țigară.
Dar n-a fost să fie, căci toate încercările mele au fost sortite eșecului. Primul pachet a fost o adevărată corvoadă. Mă usturau plămînii, mi se usca gîtul și mă luau niște amețeli îngrozitoare. Gura, pielea și hainele miroseau de parcă aș fi fost fochist cu normă întreagă.
Am încercat cele mai scumpe țigări, cele mai faimoase trabucuri. Zadarnic. După o lună de încercări futile am recidivat rușinat la vechile mele obiceiuri de nefumător. ”Oare e ceva în neregulă cu mine? De ce nu mă pot apuca de fumat?” mă întrebam eu deprimat.
”Primul pas este să accepți că ai o problemă” mi-au spus psihologii. ”S-ar putea ca aversiunea ta să fie legată de o traumă din coplilărie… Înfruntăți temerile și vei obține cerculețe de fum la care visezi!”
Timpul trecea, rezultatele întîrziau să apară, iar banii continuau să se înmulțească. În cele din urmă am decis că toată povestea asta cu fumatul implică prea multe bătăi de cap. Așa că am decis să trec la chestii mai serioase, dar despre asta o să vă povestesc altă dată…
Nu te apuca! Un sfat de urmat!
Genial articol… sa stii ca m-ai pus pe ganduri, poate reusesc sa ma scap de acest viciu incurabil.
Iată, i-am citit regizoarei mele povestea ta cu fumatul si ne am distrat pe fundalul necazului tău. Ea e mare fumatoare … O face de la 17 ani si acum are 60, o frumuseţe de femeie(la propriu), de rară înţelepciune..si zice: Săracu băiet, nu-l sfătui baba sa se apuce de satană! :)))
Nu stiu cum e la tine, dar eu practic nu prea am vrut sa fumez si nu cred ca am fumat vro data:)…
Asa ca nu vad de ce trebuie sa ai vointa pentru asta, mai degraba pur si simplu e depedenta… sau instinctul mergi cu turma…
🙂 banuiesc ca e o morala printre randuri, eu asa am prins mesajul 😀
Scapă-te de el cît încă poți 🙂
Ai dreptate, Carolina. Bună observație 🙂
Doamna e probabil o excepție. E greu să rămîi sănătos și frumos după atîția ani de afumare 🙂
Of, de sanatate n-am zis, ca o mai ia cate un jiunghi… dar de frumoasa e tare frumoasa la varsta ei… i-am zis ca parca v-a conservat fumul!