Tradiții Pascale în Basarabia: focurile de Paști

Vă scriu aceste rînduri din frumoasa Basarabie, unde am venit să petrec împreună cu familia sărbătorile Pascale. În Moldova acestea se sărbătoresc în două reprize: duminică se celebrează Învierea, iar o săptămînă mai tîrziu Paștele Blajinilor.

Ultima este o zi a morților în care se merge la cimitir și se dă de pomană pentru sufletul celor plecați. Cu această ocazie mi-am adus aminte de un vechi obicei care se practică prin satele moldovenești și despre care vreau să vă povestesc.

Conform tradiției sîmbătă seara tinerii și copiii se adună în grupuri pe ulițe sau pe dealurile de lîngă sat unde se veselesc zgomotos și aprind focurile Pascale. Bătrînii spun că scopul acestor focuri este să sperie strigoii și să vestească bucuria Învierii.

Inițial se dădea foc la crengi, lemne și resturile rezultate în urma curățeniei de primăvară. Odată cu industrializarea lemnele au fost înlocuite cu cauciucuri uzate care ard mai mult și dau o flacără mai puternică.

Atunci cînd eram mic, flăcăii din sat adunau zeci de cauciucuri uzate cărora le dădeau foc în noaptea de sîmbătă spre duminică. Cei mai curajoși le rostogoleau arzînd la vale, alții se aventurau să le rotească pălălăind deasupra capului.

Efectul era spectaculos, dar a doua zi satul era învăluit într-un fum negru cu miros respingător. În ultimii ani cauciucurile uzate au început să se găsească mai greu, de aceea basarabenii au revenit la vechiul obicei privind focurile Pascale.

Sîmbăta trecută am aprins și eu un foc de vreascuri în noaptea de Înviere după care am admirat în depărtare zeci de luminițe galbene care înconjurau satul într-un cerc protector, parcă încercînd să alunge cît mai departe întunericul și cele rele.