Tanti Aurica și purceii culturiști

Anul trecut prin ianuarie mi-a trecut prin cap gîndul năstrușnic să mă apuc de sală. ”Albule, uită-te cît de slab ești, îmi spuneau prietenii, mănîncă și tu ceva, poate îi pune batăr un mniez de carne pe tine”.

Ia lăsați-mă în pace, le răspundeam eu belicos că eu am o condiție fizică de invidiat chiar dacă nu am excelat la fizică în timpul școlii și-s elastic ca un caș.

Am făcut chiar și performantă la sporturile de contact… cu patul. Plus că eu nici nu vreau să bat recorduri, pentru că… le doare.

Cu timpul însă m-am lăsat înduplecat și m-am apucat de sală împreună cu un tovarăș de angajament. Bineînțeles că s-au găsit tot felul de specialiști gata să mă inițieze în tainele aburcatului de hiare.

Unul din ei m-a convins că e musai să iau niște suplimente de proteină care se prepară cu lapte și uite așa m-am pomenit în brațe cu două cutioace de plastic pline cu un soi de praf ce mirosea a ciocolată.

Sala m-a ținut cîteva luni bune timp în care am mai degustat din suplimentele cu pricina. După vreo șase luni însă am decis să fac o pauză, iar cutiile au ajuns la părinții colegului mei de apartament care stau la țară.

Duminica trecută le-am făcut o vizită și la un moment dat a venit vorba de cutiile cu proteină. ”Bune-s la gopodărie, îmi zice tanti Aurica. Să știi însă că atunci cînd le-am deschis mai era niște praf în ele”. ”Și ce ați făcut cu el?” o întreb eu curios.

”Apoi ce să fac, am pus peste el cîteva finje cu apă, l-am scuturat bine și l-am dat la porci. Să vezi ce le-o mai plăcut și ce mîndri umblau prin cotîrlău!” ”Apoi tanti Aurică, să știi că matale ai primii porci culturiști din comună” îi spun eu și izbucnim amîndoi în rîs.

Regionalisme folosite:

Batăr: cel puțin, măcar, barem

Finje: cană, finje cu apă – cană cu apă

Cotîrlău: terasă de la cocina porcilor