Strada Plopilor din Cluj va fi redenumită strada… Gropilor

Pe strada Plopilor cu gropi adesea am trecut
Mă cunoșteau Doreii toți, tu nu m-ai cunoscut.

Sub sunet de excavator adesea te-am chemat
Mă claxonau șoferii toți, tu nu m-ai ascultat.

Sub brațul de la macara îți cîntai atît de des
Aplauda maistru șef, tu nu m-ai înțeles.

A venit primăvara. Încolțește coltele, înfloresc florile, înverzește… verdele. Conform unei tradiții strămoșești, atunci cînd se întrunesc aceste condiții, românul se apucă să sape. Cei de la țară sapă în grădină, pun arpagicul, morcovul și… porodicul.

Neavînd unde să sape, orășenii fac și ei ce pot. Unii sapă groapa altuia, alții se plîng că au ajuns la sapă de lemn, iar alții, neavînd sapă, se apucă și papă ca să combată osteneala de primăvară. Cei mai norocoși sînt angajații de la drumuri.

Ei pot să-și îndeplinească menirea strămoșească chiar și în mediul ostil al orașului. De aceea cum se îm-primăvărează, se și apucă de lucru: sfarmă trotuare, sparg drumuri, schimbă borduri și canalizări, dezgroapă ce-au îngropat în toamnă.

Caz concret – str. Plopilor pe care am onoarea să merg zilnic în calitate de pieton.

De vreo 3 săptămîni mai marii în inginerie au spart trotuarul pe o parte a drumului și au ras aproape o bandă de carosabil. Au făcut fundația, au pus piatră și acum așteaptă să vină cealaltă echipă – cea care repară ce-au stricat primii.

Între timp, ca să nu stea degeaba, echipa Sfarmă Piatră a spart trotuarul și pe cealaltă parte a drumului, bineînțeles cu banda de carosabil aferentă. De aceea mersul la lucru a devenit pentru mine o adevărată aventură.

În stînga groapă, în dreapta groapă
La mijloc te stropești cu apă
La umbră-i sprijinit Dorel
Își trage sufletul nițel.

Îmi croiesc drum printre mașini și excavatoare
Măcar așa mai fac și eu mișcare
Mă mai feresc, mai fac o săritură
Ah, ce frumoasă aventură!

Ajung la lucru foarte fericit
Un vis mai vechi acum mi s-a împlinit.
Îți mulțumesc, Dorelule că ești
Și mă călești…