România și Basarabia: diferențe sau asemănări?

Reiau într-un sens mai larg tema din articolul precedent, pentru că am văzut că ea găsește ecou în inimile multor oameni.

Tocmai am terminat de privit filmul ”Nuntă în Basarabia”. Pentru cei care nu știu, acesta descrie nunta din Chișinău a doi tineri născuți de o parte și cealaltă a Prutului. Filmul mi-a creat impresia că scopul realizatorilor a fost să arate cît de diferiți sîntem unii de alții, să prezinte toate obstacolele posibile ce pot apărea între români și basarabeni, dar și între oamenii din aceeași țară. Deci per ansamblu, am fost dezamăgit. Totuși, filmul ridică anumite întrebări interesante.

Îmi amintesc că în primul an de facultate în România, noi, basarabenii ne comportam ca un grup izolat. Era o reacție oarecum normală în fața unei comunități necunoscute nouă. După care a urmat o perioadă diametral opusă. Am văzut că băimărenii nu sînt tocmai bau-bau-ul pe care ni-l imaginam. De aceea mi-am deschis sufletul în fața noului, încercînd să învăț cît mai multe.

Îmi purtam originea basarabeană ca pe o haină rușinoasă, ca pe o povară. Au trecut anii, am reușit să mă integrez foarte bine în comunitatea de aici, dar chiar și după 10 ani, pentru românii din țară noi basarabenii tot rusnaci sîntem, indiferent ce am face și ce cum ne-am comporta. Pentru că oamenii operează cu stereotipuri și te cataloghează.

De-a lungul timpului am descoperit că românii cunosc mai multe despre SUA și modul american de viață decît despre locuitorii din țara vecină. Și asta este trist. Românul se pricepe la toate și e avizat în toate domeniile începînd cu fotbalul, politica și fizica nucleară. De aici pornesc adevărurile denaturate. Oare e chiar așa de greu să spui ”nu cunosc bine acest domeniu, mă informez și discutăm după aceea”?

Adevărul e că noi basarabenii sîntem diferiți. Am crescut și am trăit într-o lume diferită, cu alte valori și alt mod de gîndire. Dar oare nu există deosebiri între românii din diferite zone ale țării: între Oltenia și Banat, Moldova sau Maramureș? Privind din afară, un observator avizat ar vedea mai curînd asemănări decît diferențe, puncte de convergență și nu de divergență. Deci nu ar fi indicat atunci să vorbim despre asemănări?

Pentru că diferit ar trebui să aibă o conotație pozitivă și nu negativă. Diferit înseamnă că puteam învăța unul de la celălalt pentru a deveni mai buni. De aceea astăzi mă mîndresc cu originea mea și spun cu fruntea sus – sînt născut în Basarabia.