Primul tuns după carantină cu masca pe față

Intenționam să mă tund pe la mijlocul lunii martie. Nu mai fusesem la frizer de la mijlocului lui ianuarie. Îmi crescuse părul și simțeam nevoia să-mi pun freza în ordine. Apoi a venit pandemia. S-a declarat stare de urgență și, din intenția mea de-a mă tunde, am rămas doar cu intenția.

În perioada carantinei bărbații se împărțeau în 2 categorii: cei cu păr lung și cei tunși foarte scurt. Unii se tundeau singuri, pe alții îi tundeau iubitele sau soțiile. M-a tentat și pe mine ideea de a scăpa pentru o perioadă de podoaba capilară.

Până la urmă n-am făcut-o și am ajuns să am ditamai coama. Când s-a anunțat redeschiderea frizeriilor (sau barber shop-urilor, cum li se spune în Cluj-Napoca) mi-am făcut programare cu jumătate de lună înainte. Am așteptat ziua cea mare cu emoție, ca pe-o sărbătoare.

Procesul a fost destul de ciudat, din cauza măștii pe care am purtat-o și pe care trebuia s-o tot mișc și susțin periodic ca frizerul să mă poate tunde. Atmosfera de obicei degajată, a fost puțin tensionată și majoritatea temelor de discuție gravitau în jurul pandemiei și a stării de alertă. Cu toate acestea, am ieșit din frizerie întinerit. Acum, parcă nici firele cărunte de tătic nu mai sunt la fel de vizibile ca înainte 😊