Povestea unui tricou de blogger

Era o zi obișnuită în magazinul nostru. Stăteam liniștit pe umeraș la un capăt de raft. Spațiul central era ocupat de colecția nouă de tricouri pe care oamenii se îmbulzeau să le admire, iar pe noi, cei din capătul raftului, nu ne băga nimeni în seamă.

La un moment dat de mine s-a apropiat un băietan. M-a luat cu grijă și mi-a vorbit aproape în șoaptă. ”Vrei să-ți spun de ce ești aici? Ești aici pentru că simți că ceva nu e în regulă cu lumea în care trăiești”.

„O simți de fiecare dată cînd o haină de pe raftul tău e luată și nu mai revine niciodată. Ce se întîmplă cu tricourile care dispar? Care este menirea ta în lume? Întrebările acestea te macină zi de zi. Eu îți pot oferi răspunsuri” zise el și îmi arătă două pungi – una albastră și una roșie.

”Dacă alegi punga albastră, continuă băietanul, o să rămîi aici și nu-ți vei aminti nimic din această conversație, iar peste un timp vei ajunge într-un outlet sau un second împreună cu alte mii de clone.”

”Dacă alegi punga roșie, o să te ajut să scapi din această închisoare călduță și comodă în care te afli ca să vezi lumea de afară. Vino cu mine și o să afli adevărul! Dă-mi voie să-ți arăt cît de adîncă e gaura de iepure”

Fără să-mi dau seama ce fac, am lunecat de pe umeraș în punga roșie tremurînd din toate cusăturile. M-am trezit într-o fabrică mică şi luminoasă. Cineva a lipit niște simboluri pe mine. O altă pungă, o altă călătorie și, în cele din urmă, am revenit în brațele băietanului meu.

Acesta m-a îmbrăcat cu mîndrie și m-a scos în lume. Am aflat că există soare, vînt și ploaie. Frig, singurătate și detergent automat, dar și dragoste, căldură și fericire. Oamenii mă observau pe stradă și zîmbeau pe sub mustăți.

Uite un tricou de blogger, își spuneau ei și plecau mai departe, alții se opreau, îmi adresau vorbe bune și mă alintau drăgăstos. Odată l-am auzit pe stămîntul meu spunînd că haina nu-l face pe om, dar tricoul îl face pe blogger… cunoscut.

De aceea m-am lăsat fotografiat în toată splendoarea mea pentru un concurs de tricouri. Am înţeles că învingătorul va intra negreşit în cărţile de istorie 2.0. De aceea aștept cu nerăbdare rezultatele şi mă bucur că am devenit tricou de blogger adevărat.

Articol înscris în concursul Zorile Store organizat de Blogal Initiative şi Blogatu

foto de Janos Rusiczki