Paradoxul traficului din orașele mari explicat de un taximetrist

Luni dimineață, Cluj-Napoca, ambuteiaj. Ne mișcăm încet în coloană. Taximetristul mă privește scurt în oglindă de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Ezită. Bombănește sub nas. „Greu cu traficul luni dimineața…” sparg eu gheața.

„Știi care e paradoxul traficului din orașele mari? începe el brusc. Toată lumea să plânge că e aglomerat, dar toți umblă câte 1 în mașină. Eu fac meseria asta de 12 ani. Pe vremuri cum era: majoritatea familiilor mergeau împreună – soț, soție, copii. Mașinile erau pline.

Astăzi, dacă te uiți, fiecare a doua mașină are numai șofer. Bărbatul are mașina lui, femeia a ei, copilul tot. Fiecare cu aia a mă-sii. Nu mai merge nimeni pe jos. Copiii sunt duși la școală și grădiniță doar în mașină. Cu autobusul circulă numai pensionarii și studenții”.

„Orașul se dezvoltă, îi răspund. Oamenii au bani, sunt comozi și își permit…” „Își permit o laie, mă întrerupe el. Tot prostul care are 2000-3000 euro își ia o rablă din Germania și apoi se plânge că nu are unde s-o parcheze. Iar când are de mers undeva, vrea parcare la 5 metri distanță de unde are nevoie.

Unii ar intra cu mașina direct în local dacă ar putea. Trotuarele-s pline de mașini. Dacă există undeva 10 metri pătrați neocupați, sigur se va găsi unul să parcheze acolo. În același timp garajele stau pline cu vechituri…”

Ajungem la destinație, plătesc. Văd că mai are de spus multe. Aș sta să-l ascult dacă nu m-aș grăbi la serviciu. Îi urez o zi bună și cobor. Au mai rămas câteva zile până la Crăciun. Aveți grijă ce faceți în trafic.

Sursă foto