Când se ia curentul într-o firmă de IT

Când pică pe neașteptate curentul într-o firmă de IT, se pun în mișcare fenomene neobișnuite. Iată câteva din ele.

1. Prima reacție a IT-știlor e un amestec de mirare, bucurie și frustrare. Toate în același timp. Mirare, pentru că majoritatea din ei nu (mai) știu ce înseamnă să nu ai curent electric. Bucurie, pentru că, iată, s-a întâmplat ceva inedit despre care vor putea povesti câteva zile.

Și frustrare pentru munca întreruptă într-un moment de mare importanță, în care erau prinși într-o conferință cu colegii din State, sau erau pe cale să elucideze vreun mister nebănuit de programare, sau… pur și simplu, ajunseseră la punctul culminant din ultimul trailer Game of Thrones.

2. Băiatul acela de la suport la care apelează toată lumea când are o problemă tehnică se autosesizează și începe să dea telefoane. După câteva minute revine în birou și anunță pe toată lumea: „E de la ei!

Citeşte tot articolul

Pachet de la mama: „cocoș tânăr Andrei Cluj”

Continuăm povestea din articolul precedent cu o întâmplare amuzantă din aceeași categorie. Dar mai întâi să vă ofer un context. Mama e o persoană ordonată. A lucrat toată viața în învățământ, cea mai mare perioadă ca învățătoare la clasele primare.

E de la sine înțeles că aplică aceleași principii și acasă. Astfel, atunci când pregătește conserve și compoturi pentru iarnă, le pune pe categorii și le lipește etichete scrise cu caligrafia ei frumoasă de învățătoare.

Citeşte tot articolul

Mama, cocoșii și răciturile

Când a fost în vizită data trecută, mama ne-a adus 5 cucoși congelați. „Să mâncați și voi ca oamenii că, uite, ați ajuns să mâncați viermișori din aceia de mare, bieții de voi”. Am mulțumit și n-am comentat. La cea mai recentă vizită a mai adus încă 3.

„Câtă carne crezi că putem noi mânca, mama?” o tot întreb eu. „Mâncați, ce-aveți a face?! Vă trebuie putere. La noi e plină ograda de păsări și voi vă hrăniți cu fel de fel de ciudățenii. Cu broaște și scoici nu o creșteți voi pe Ilinca!”

Citeşte tot articolul

3 lucruri pe care le poți învăța de la un bebeluș

Dacă stai să privești și să asculți atent, poți să înveți câte ceva de la fiecare om pe care îl întâlnești. Chiar și de la un bebeluș. În ultimele 5 luni am petrecut mult timp cu Ilinca, pentru că mi-i dragă de mă prăpădesc. Nu știu ce învață ea de la mine, știu însă ce aș putea să învăț eu de la ea.

Citeşte tot articolul

Cu cine seamănă bebelușul?

Eterna dilemă, cea mai mare curiozitate și, inevitabil, prima întrebare care apare în mintea celor care îți văd copilul pentru prima dată. După ce se face schimb de amabilități și de urări de bine, se ajunge întotdeauna aici: „cu cine seamănă copilul?”

Unii te întrebă direct. Alții, mai discreți, încearcă să-și dea seama singuri. Îi vezi cum își mijesc ochii și îi studiază fața, comparând-o cu a părinților, concentrați de parcă ar încerca să rezolve o integramă complicată.

Citeşte tot articolul

Cu mama la sushi

– Mămă, vrei să mergem la sushi?

– Mergem, da’ ce-i asta?

– Mâncare japoneză, un fel de rulouri cu orez, legume și pește crud.

– Aha. Adică un fel de sarmale, doar că au pește în loc de carne. Apoi eu de asta v-am adus un castron de sarmale, că să mă duci tu pe mine la restaurant?!

– Hai că o să-ți placă, și dacă nu, măcar știi că ai încercat.

– (după o pauză) Bine, mergem. Dar măcar orezul e fiert un sushii ceia?

Citeşte tot articolul

Despre fericire și controlori #poveștilaminut

Fericirea mi-a scăpat printre degete

Autobuz, înghesuială mare. Stau în picioare pe culoar. În stânga mea o doamnă stă cufundată într-o carte. Fac un zoom ochiometric și deslușesc în colțul paginilor Agnes Martin – Lugand – „Fericirea îmi scapă printre degete”.

Domnul ce stă lângă ea dă semne că intenționează să coboare. Se ridică pe jumătate și o lovește din greșeală peste braț. Cartea face un plonjon scurt și aterizează pe culoar. Practic, i-a scăpat printre degete „Fericirea îmi scapă printre degete”.

Citeşte tot articolul