Prima drumeție cu Ilinca
Weekend-ul trecut am fost în Maramureș, iar Ilinca a avut parte de un weekend plin de premiere: a mers pentru prima dată cu autocarul, a fost prima dată în Baia Mare (orașul meu de suflet), a vizitat pentru prima dată nașii de botez și, cireașa de pe tort, a mers pentru prima dată în drumeție.
Vremea a fost destul de plăcută, deși puțin vântoasă pe alocuri. Totuși, am decis să profităm de ocazie și ne-am aventurat spre Creasta Cocoșului din Munții Gutâi. A fost prima drumeție adevărată pe care am făcut-o în acest an și prima pe care am făcut-o vreodată în formula de 3.
Read MoreÎncă una și mă duc… la Walking Month
Astăzi începe campania Walking Month, iar eu am o echipă de oameni numai unul și unul. Și nu exagerez deloc, pentru că am avut prilejul de a afla și de a scrie povestea fiecăruia dintre ei pe People of Transylvania. Să vi-i prezint.
Read MoreAvem un cățeluș…
Un bebeluș de 10 luni seamănă mult cu un cățeluș. Iată 5 asemănări pe care le-am observat la Ilinca:
1. Toată ziua umblă după mine. Dacă mă duc în bucătărie, vine și ea. Dacă merg în dormitor, acolo vrea și ea. Dacă iau o jucărie, anume pe aceea o dorește. Zilele trecute am intrat la duș și am uitat ușa întredeschisă. Ghici ce-a făcut. A venit după mine cu rățușca cu care face baie 😀
2. Atunci când plec la muncă, mă petrece cu o față tristă: „Pleci? Nu pleca, te rog! Dar revii curând, așa-i?” Când mă întorc acasă, abia apuc să intru pe ușă că o și aud cum vine în patru labe grăbită să mă vadă și se cere în brațe.
Read MoreDomnule, v-o chicat chieptul!
Când a plecat dimineață de acasă, Valera a primit de la soție 2 instrucțiuni: „1. Merji la nănașu să iei carnea ceea, că vine ziua ta și nu avem ce pune pe masă. Și 2. Nu cumva să-ni vii acasă b’at ca data trecută. Că avem de făcut reparație pe balcon și lustra ceea e stricată de 3 luni și tu-mi vii în fiecare seară închedicat. Îi clar?”
Valera a dat afirmativ din cap. Era clar.
Era clar de la bun început că nu are cum să meargă la nănașu’ și să nu cinstească măcar un păhărel. Că nănașu’ are întotdeauna o sticlă de coniac bun destupată și pepeni murați crănțănitori. Și când te servește nașul, n-ai cum să-l refuzi. Nu-i frumos.
Read MoreVictor Zamă: „Am ales să fac o Asociație și un Centru Comunitar în satul natal, pentru că am simțit o chemare”.
Într-o țară din care mulți își fac planuri de plecare și în care majoritatea renunță la viața de la țară pentru confortul de la oraș, Victor Zamă este un om extraordinar care s-a întors în satul natal pentru a crea împreună cu familia sa Asociația de binefacere Neemia și un Centru comunitar.
Ne știam din vedere, așa cum se cunosc de obicei oamenii din același sat. Știam că are 3 frați, că a rămas fără tată prea devreme și că a trebuit să muncească mult ca să ajungă unde este astăzi. Am vrut să aflu ce l-a determinat să se întoarcă în satul de baștină și de ce a ales această cale frumoasă și atât de grea.
Luna trecută am avut plăcerea de a discuta cu el pe îndelete despre viață, despre alegerile pe care le-a făcut și despre toate proiectele sociale pe care le implementează în comunitatea din satul Cobani. Rezultatul este acest interviu emoționant și sincer pe care vă invit să-l citiți.
Read MoreWalking Month aduce prima ambulanță socială din Transilvania
Septembrie. Începe grădinița, școala și cea mai faină campanie caritabilă de toamnă – Walking Month. E a treia ediție consecutivă la care particip. A fost fain în fiecare an (vezi impresii din anii precedenți aici). Iată câteva informații utile.
Ce este? Walking Month e o campanie caritabilă care are loc în fiecare toamnă și care îți permite să transformi pașii în fapte bune.
Cum funcționează? Te înscrii, plătești o taxă/donație, formezi o echipă de 4 și concurezi cu alte echipe la numărul de pași făcuți într-o lună.
Cine sunt organizatorii? Betfair Romania și Banca Transilvania suportă toate costurile de organizare, așa că 100% din taxele de participare merg către cauza susținută de program.
Read More#poveștilaminut despre farfurii și cursuri de dezvoltare personală
Îmbracă-te liniștită
Restaurantul Memo10, împinge tava, pauza de masă. Merg să mănânc împreună cu un coleg. Luăm 2 meniuri și începem să navigăm printre mese, căutând una liberă. La un moment dat în calea noastră răsare o domnișoară care se ridică de la masă și începe să se îmbrace cu geaca pentru plecare.
Fetișcana observă că ne blochează trecerea și tresare. „Îmbracă-te liniștită” îi spune colegul, iar, după ce ne așezăm amândoi la o altă masă, îmi mărturisește în șoaptă. „Bă, nu credeam că o să-i spun asta vreodată unei fete!”
Read More