Matei, 10 luni: băiețel copăcel
Iată că am ajuns la 10 luni. Matei e în continuare un bebeluș lipicios, curios și energic care se grăbește să crească. Poate și din cauză că are o soră mai mare. Spre bucuria noastră, în ultimele 3 luni au avut loc câteva schimbări pozitive.
Iată cum arată situația cu cele mai importante lucruri.
I-au crescut 2 dințișori jos în față și are unul încolțit sus
Merge în patru labe și stă deja în picioare sprijinit
S-au mai redus virozele (sperăm să o țină tot așa)
Primele călătorii în patru
Una din cele mai mari realizări din ultimele luni este faptul că am început în sfârșit să călătorim. După jumătate de an în care nu am putut ieși nici măcar din oraș, l-am mutat pe Matei din scoică în fostul scaun al Ilincăi (care a primit un scaun nou pentru copii mai mari). Pare să-i placă.
În luna ianuarie am făcut împreună o călătorie în zona Brașovului. Prima noastră călătorie în patru. Experiența a fost rezonabilă, pentru că am avut așteptări foarte mici. Copiii au dormit o parte din drum și am căpătat un pic de curaj. Așa că am continuat cu o altă călătorie la Baia Mare.
Călătoriile nu au fost nici pe departe perfecte. Soția a trebuit să stea de multe ori înghesuită între cei doi copii, încercând să-i distreze sau să-i țină liniștiți. Totuși, simplul fapt că am putut merge și noi undeva ne-a dat speranțe.
Băiețel copăcel ce seamănă cu un cățel
În ultimele luni, Matei și-a menținut ritmul de creștere. Este neobișnuit de măricel pentru vârsta sa. De la șapte luni poartă haine pentru copiii de un an și are deja 10 kilograme. Pe la opt luni a început să meargă în patru labe și de atunci și-a tot perfecționat abilitățile de deplasare.
Deja se mișcă destul de repede prin casă și nu prea îi place să stea locului. De multe ori seamănă cu un cățeluș: vine după noi peste tot, ți se bagă printre picioare când nu te aștepți, se cere tot timpul mângâiat și luat în brațe și roade tot ce apucă cu dințișorii săi mici.
Și pentru că mersul în patru labe nu mai reprezintă o provocare, Matei este pe cale să treacă la următoarea etapă. De luna trecută bebelușul nostru a început să exerseze statul în picioare. Rețeta e simplă: găsește o pereche de picioare sau orice obiect de care se poate sprijini și se trage în sus până ajunge în poziție verticală.
De ridicat știe să se ridice, dar de coborât încă nu. Probabil că îi este frică. Sau poate că nu știe ce să facă mai departe. Așa că așteaptă pe cineva să-l ajute. Ne așteptăm ca în următoarele luni să înceapă să meargă. Să vezi atunci distracție! Noi încercăm să nu-l grăbim. El însă pare să nu mai aibă răbdare. Vrea să învețe totul cât mai repede.
Viața cu doi copii
Cel mai greu lucru în această perioadă rămâne lipsa somnului. Matei are în continuare un program de somn neregulat cu multe treziri noaptea. Pe lângă acest lucru își face trezirea finală de obicei foarte devreme (pe 6-7 dimineața). Asta înseamnă că nu ajungem niciodată să ne săturăm de somn.
Ilinca încearcă să ne ajute, dar trece și ea prin multe schimbări fizice și emoționale specifice vârstei de cinci ani. Una peste alta, încă rezistăm. Pentru că, oricum, nu avem de ales.
Viața de părinte cu o fetiță de 5 ani și un bebeluș de 10 luni pe scurt: 10 întrebări pe minut și 10 treziri pe noapte.
Activitățile preferate ale lui Matei
– Lui Matei îi place mult muzica și dansul (nici nu se putea altfel). Are deja câteva piese preferate. Din piesele de copii îi place „Ursul doarme și visează”, „Azi Grivei e mânios” și „Rățuștele mele pe apă s-au dus”. Din piesele pentru oameni mari ascultă cu drag Lupii. În februarie l-am dus la primul său concert și de atunci e fan împreună cu Ilinca.
– Matei iubește mult apa. Dacă-i dai să bea, ia câteva înghițituri apoi își bagă degetele și pleoscăie cu ele prin cană. Băița este partea sa preferată din rutina de seară. Când mă vede că-i pregătesc cădița se luminează la față.
– De curând Matei a descoperit leagănul. În zona în care locuim sunt câteva leagăne faine pentru vârsta sa. Mergem acolo cu toată familia. Ilinca se joacă, iar Matei se dă în leagăn. Dacă nu e obosit, poate să stea acolo și jumătate de oră, timp în care examinează curios copiii din jur.