Cum s-a născut Matei…

Matei Albu s-a născut într-o dimineață de iunie la ora 4:37. Era o zi frumoasă de joi. Soția a început să aibă dureri miercuri pe la amiază. Aveam avea deja experiența primei nașteri. Așa că am așteptat cuminți și am urmărit evoluția lucrurilor. Nu au fost contracții false.

Pe la miezul nopții devenise clar că Matei nu mai voia să stea în burtică. Aveam geanta pentru spital pregătită. Am început să cronometrăm contracțiile. Nu ne-am grăbit la clinică așa cum am făcut la primul copil. Experiența a făcut diferența și pe la miezul nopții am reușit să adormim cu toții. Ne-am odihnit vreo oră și jumătate. Soția a mai prins la puteri.

Spre deosebire de prima naștere, la nașterea lui Matei ne confruntam cu o dilemă suplimentară. Nu aveam cu cine să o lăsăm pe Ilinca. Nu avem bunici sau nași aproape. Soția convenise cu o prietenă să doarmă la noi. Frecvența contracțiilor a crescut însă brusc. Nu a mai fost timp pentru asta.

Pe la ora 3 eram deja în drum spre maternitate. Am luat-o pe Ilinca cu noi. La ultima curbă spre clinică membrana sacului amniotic s-a rupt. În limbaj popular, soției i s-au rupt apele. La 3:20 am dat buzna în clinică. Am ajuns la limită pentru o anestezie peridurală (convenită cu doctorul de la bun început).

Am mai stat puțin cu soția, m-am asigurat că era pe mâini bune. După care am revenit acasă să o culc pe Ilinca. Am lăsat-o dormind acasă cu o prietenă (pe care a trebuit să o trezim cu noaptea în cap). Când am revenit la clinică soția născuse deja. Dacă veneam cu 10 minute mai devreme, aș fi prins nașterea (așa cum s-a întâmplat la nașterea Ilincăi).

Mi-a părut rău că am ratat momentul. Soția însă era bine, Matei la fel. Nașterea a decurs fără probleme și asta era cel mai important. Am cerut să-l văd pe Matei și nu mi-am mai putut lua ochii de la el. Era măricel (3.82 kg), avea păr și își exersa de zor vocea. A primit nota maximă din partea neonatologului. Ne-am îmbrățișat toți trei fericiți, după care am plecat din nou spre casă.

Gata, nu mai eram singurul bărbat în familie. A doua zi, am adus-o și pe Ilinca să-și vadă frățiorul. Ilinca e foarte drăgăstoasă cu Matei și, de atunci, vrea să-l îmbrățișeze întruna. Despre prima lună în patru, vă povestesc în următorul articol 😊