Ardeiul dolofan, fetița neobișnuită și magiunul Crăciunului #perleleIlincăi

Eu: Ilinca, ce-i cu păpușa acesta?
Ilinca: Mă pregătesc să-i spăl părul, tati.
Eu: Văleu! Și de cât timp stă așa?
Ilinca: De ieri…

Notă pentru mine: când o să fiu bătrân și nu o să pot să mă spăl pe păr singur (dacă o să mai am păr la vremea aceea) și dacă o să se ofere Ilinca să mă ajute vreodată – trebuie să refuz! Să refuz categoric!!!

***

Bunica: Ilinca, iei păpușa cu tine la somn?
Ilinca: Nu, că dorm cu tati.
Bunica: Ce legătură are una cu alta? Tati nu e păpușă.
Ilinca: Nu, tati e păpușoi! Hi, hi!

***

Serbarea Ilincuței mele la grădiniță. Apare Moș Crăciun.

Moșul: Ho, ho, ho! De departe am venit să vă ascult cum cântați și să vă aduc cadouri!
Un băiețel: Eu te-am văzut ieri pe aici. Sora mea a avut ieri serbare.

***

Ilinca în preajma Crăciunului: „Mami, mi-ar plăcea ca Moș Crăciun să-ți aducă mai mult timp pentru tine, pentru că tu faci tot timpul lucruri pentru noi”.

Ilincuța cântă colinde prin casă: „… să se naaască și să creaaască, să ne bântuiaaască…”

Soția: Dă-mi, te rog, niște ardei din frigider, din acela roșu gras.
Eu: Dragă, nu e politic corect să zici ardei GRAS! Ai grijă!
Ilinca: Da, mami. Se zice ardei dolofan sau ardei cu burta mare.

Voi cum numiți ardeiul gras fără să-l jigniți?

***

Nimeni, nimic. Liniște în casă. Dintr-odată, apare Ilinca în bucătărie, cântând și gesticulând dramatic:

„Bună, ce mai ziiici? De ce nu ești aiiici?
Mi-ai lăsat doar cicatriiici pe suuuflet…”

Era să scap lingura din mână.

***

„Tati, hai să ne jucăm de-a Cenușăreasa. Eu o să fiu Cenușăreasa. Tu o să fii Zâna bună și o să îmi dai rochia aceea frumoasă și pantofiorii. Apoi o să fii vizitiul ce mă duce cu trăsura la bal. Apoi o să fii prințul cu care dansez la bal.

Apoi o să faci dong-dong-dong la miezul nopții. Apoi o să fii iar vizitiul și o să zici „hai mai repede, Cenușăreasă, e deja miezul nopții!” Apoi o să vii cu pantoful. Apoi o să fii iar prințul la castel. Bine, tati? Bineeee? Taaaati? Unde fugi, tati?”

Ne-am jucat de-a Cenușăreasa de vreo patru ori deja. Când ești tată, trebuie să poți face TOT. Ce să zic, măcar nu m-a pus să joc și rolul dovleacului.

Ilinca: „Tati, ziua mea preferată iarna e magiunul Crăciunului!”
Eu: „Ajunul Crăciunului, Ilinca! A-ju-nul!”

Magia + ajunul = magiunul Crăciunului

Eu: Ilinca, te rog să mergi să-ți speli dinții.
Ilinca: Tati, eu nu-s obișnuită să fac asta singură. Deci sunt o fetiță neobișnuită.

***

Săptămâna „Școala altfel”. La grădinița Ilincăi a fost azi o doamnă nutriționist. Ilinca ne povestește seara.

– „Azi la noi a fost o doamnă nutritivă. Ne-a explicat cum e treaba cu farfuria, dar a stat foarte puțin”.

***

Ilinca: Tati, eu am multă iubire. Îi iubesc pe părinți, pe bunici și pe unchiul Silviu.
Eu: Și cum ne iubești?
Ilinca: Eh, cum?! Cu inima, cu sufletul și cu stomacul.
Ilinca noastră e o mare pofticioasă. Și la voi dragostea trece prin stomac?

***

Ilinca: Tati, să-mi spui mai des că mă iubești. Bine? Ca nu cumva să uit.
Eu: Te iubesc tare-tare, Ilincuță!
Ilinca: Știu, tati. Știu…

***

Ilinca: Abia aștept să înceapă grădinița. M-am odihnit prea mult în vacanță.
Eu: Și eu abia aștept să înceapă grădinița. Poate mă odihnesc și eu puțin…