Mark şi etilotestul intelijent de pe facebook

Zilele trecute ajung acasă pe la 2 după o petrecere de pomină parcă prea entuziasmat ca să mă bag în pat. „Omenii sînt păsări cu o singură aripă, de aceea pot zbura doar îmbrăţişaţi” zice poetul. De aceea dau să intru pe facebook, poate găsesc vreo pasăre de noapte pentru o discuţie nocturnă.

Dau un click şi simt că mi se pune o ceaţă în faţa ochilor după care îmi apare pe ecran o înştiinţare mare cu litere vulgare. Cică nu pot intra în cont pînă nu trec o probă de foc – testul liniei drepte îi zice. Zis şi făcut. Ajung la proba a doua în care trebuie să mă bat cu zmeul cu 3 capete pentru log in şi jumate din împărăţie.

În stînga şi dreapta ecranului apar două semafoare care se aprind aleator, iar eu mă chinui ca un bezmetic să apăs literele L şi R în ordinea corectă. Cînd se aprinde semaforul din dreapta, apăs R din stînga, iar cînd se face verde în stînga – tastez L, evident, în dreapta. Apoi la aşa test şi un om odihnit poate întîmpina dificultăţi, d-apoi unul „entuziasmat”.

Mă simt ca în clasa a 12 la BAC. După vreo 10 minute de teste simt că mă trec sudorile. Îmi creşte glicerina şi stau să îmi iasă pe gură cuvinte neortodoxe în limbi care nici nu ştiam că există…

Al naibii etilotest, nicidecum nu mă lasă să trec. Stop, zic. Pun mîna pe telefon şi sun un prieten. „Ia intră mai fecior pe facebook” îi zic eu mieros. „Vezi ce-ţi apare… Cum adică nimic? Te-o lăsat să intri aşa netestat?! Pfaaaii, nu se poate!!!”.

„Păi etilotestu lui Mark ştie că eşti moldovean, iar voi sînteţi pe locul 1 la beţivăneală. De asta nu te lasă să intri dupa 12 noaptea” zice prietenul. „Pe mine m-or testa abia după 5 dimineaţa, că românii-s abia pe locul 5” continuă el hohotind după care închide. Tocmai la timp pentru a rata urările de bine şi sănătate din partea mea.

O singură soluţie rămîne după o asemenea neobrăzare. Îl sun pe Mark. Îl ştiţi pe Mark – e ăla de împuşcă-n fund cu-n arc… „We’re sorry. Mark Zuckerberg is not available for the moment. Please leave a message after the beep”.

Ascult răbdător bipul după care încep şi-i zic toate ofurile şi năcazurile: despre criză, ţunami, salarii mici şi lună plină. Nu că ar avea el treabă, dar măcar să-mi descarc sufletul. După care mă culc liniştit cu inima uşoară ca un fulg primăvăratic. Noapte bună naţiune, somn uşor!