Despre telefoane mobile care sună în timpul spectacolelor

Ești la o piesă de teatru, la un concert de muzică clasică sau poate la o ceremonie solemnă, prins de atmosfera spectacolului. Deodată în sală se aude soneria unui telefon mobil. Dacă ai noroc e o melodie clasică, dacă nu – e o manea.

Soneria cade în liniștea din jur ca un tunet într-o zi cu soare. Vinovatul începe să se foiască, să cotrobăiască prin buzunare sau prin poșetă în căutarea telefonului. Dacă ai noroc îl închide, dacă nu – răspunde și începe să vorbească.

În primul caz poate e doar un căscat care a uitat să-l pună pe modulul silențios. În al doilea e un nesimțit căruia pur și simplu nu-i pasă. Ești smuls din lumea în care erai și adus brutal înapoi și te întrebi cum se simt cei de pe scenă.

Ei bine, uneori cei de pe scenă ripostează și reușesc să transforme un moment penibil într-o reușită. Oprit în timpul spectacolului de soneria unui telefon, un actor i-a spus cretinului din sală: ”Auzi, dacă întreabă de mine, spune-i că nu sînt aici!”

Confruntat cu o situație similară, un violonist a avut o reacție cel puțin interesantă pe care vă invit să o vedeți mai jos. Apropo, știați că celebra sonerie Nokia este un fragment din piesa Gran Vals compusă de Francisco Tárrega pentru chitară?

Sursă foto