De ce nu-mi place să merg la Cora

Toate supermarketurile și magazinele pornesc de la premisa că ești hoț sau că o să fii măcar tentat să pui lucruri în buzunar fără să le plătești. De aceea implementează tot felul de sisteme de protecție pentru a-i descuraja și a-i prinde pe hoții ce fură din magazine.

Pe lista mea, Cora este campion absolut la implementat metode tîmpite menite să protejeze propriile produse. Acestea nu-s nici eficiente și îi jenează pe cumpărătorii care le pășesc pragul cu scopuri onorabile.

Să zicem că mergi să-ți faci cumpărăturile la Cora și te-a pus păcatul să ai o pungă cu lucruri la tine. Nenea de la intrare îți face ademenitor cu jejetu indicatoriu și pînă te dezmeticești ţi-o și izolează cu abțibilduri made in Cora.

Dacă ai la tine un rucsac sau o geantă, același nene ți le împachetează frumos într-un sarcofag portocaliu pe care nu ai dreptul să-l deschizi pînă la ieșirea din magazin. Nu știu cum vouă, dar mie nu mi se pare normal să mi se lipească tot felul de căcaturi pe bunurile mele doar pentru că așa vrea cineva.

Ca să nu mai zic de faptul că nu am acces la lucrurile din rucsac atîta timp cît mă aflu în magazin. Bun, veți zice, dar poți să-ți lași bunurile la intrare. Nțț! Am încercat și această opțiune. Lîngă casele de marcat există într-adevăr cîteva spații de depozitare care se încuie.

Cheile se iau de la o doamnă care se ocupă de relații clienți. Atunci cînd i-am cerut o cheie aceasta mi-a solicitat: nume, prenume, adresă, număr de telefon… de parcă aş fi intrat să vizitez palatul Buckingham. Moment în care am renunţat la iniţiativă.

Și o ultimă regulă stupidă marca Cora (cacofonie intenționată): dacă intri în Cora și nu cumperi nimic, trebuie să ieși pe unde ai intrat, altfel nu se poate. Regulă pe care nu am înțeles-o și nu o s-o înțeleg vreodată.

logo inițial