Ofuri cotidiene

Cum supraviețuim prima zi de Luni după sărbătorile de iarnă

luni-nici-iarba-nu-cresteGreu. Foarte greu. Extrem de greu.

Uite că au trecut și sărbătorile. Pentru majoritatea din noi acestea au însemnat vreo 10 de zile de concediu pline de excese culinare, sentimentale și bahice. Am omorît porcul după care l-am halit cu poftă. Ne-am îndopat cu tot ce-a fost mai bun pe masă.

Ne-am urat unul altuia Crăciun fericit și la mulți ani pînă am simțit că trebuie să mutăm gaura curelei cu una mai încolo. La un moment dat după atîta ”odihnă” și ”relaxare” (observați ghilimelele) parcă ajungi să-ți dorești să vină o zi de muncă.

Nimic însă nu te poate pregăti pentru prima zi de Luni după sărbători. Dacă oamenii se plîng de începuturile obișnuite de săptămînă, imaginați-vă cam ce înseamnă prima zi de Luni după o perioadă de huzur și bețivăneală.

Te trezești dimineață după ce ai amînat de vreo 2-3 ori deșteptul ală de deșteptător. Începi să bîntui ca un zombie prin casă, căscînd și împiedicîndu-te la fiecare pas. Autobusele pînă acum pe jumătate goale se umplu brusc de oameni grăbiți.

Cerșetorii care te colindau prin autobuse se regrupează și revin cu alte tactici – vremea colindelor și a sorcovelor a trecut. Mall-urile arhipline de sărbători se mai golesc. Lumea nu mai e disperată să alerge după cadouri.

Traficul atinge cote maxime. Anii cresc, luna descrește, PIB-ul stă. În prima jumătate a zilei supraviețuiești cu cafele și poveștile colegilor despre cum și-au petrecut sărbătorile. În partea a doua îți faci curaj să începi să lucrezi.

Nimic nu se leagă. Privești amețit maldărul de emailuri, dar literele și cifrele îți plutesc ca apucatele prin fața ochilor. Visezi la un somnic de după masă și numeri orele pînă la finalul programului de lucru.

E prima zi de muncă după sărbătorile de iarnă. Astăzi nici Ler-ul nu crește.

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button