Cum să nu dai indicații unor turiști în vârstă

Era o seară frumoasă de toamnă. Leneveam pe o bancă în Piața Avram Iancu, bucurându-mă de un soare generos de octombrie. La un moment dat am observat că s-a apropiat de mine un cuplu de vârsta a treia. Păreau cam dezorientați, se vedea că nu cunoșteau orașul.

„Spuneți-mi, vă rog, cum putem ajunge la gară?” m-a întrebat politicos doamna. „Puteți lua autobuzul 35, vă lasă chiar la gară” le-am răspuns eu încă ușor adormit de soarele îmbietor. „Și bilete de autobuz unde putem cumpăra?”

„Ah, pentru bilete va trebui să dați colțul…”

Figura zâmbitoare și politicoasă a celor doi s-a alungit într-o clipă. Mi-am dat seama ce spusesem abia după ce cuvintele mi-au ieșit pe gură. „Ăăă… adică să mergeți în față, apoi la dreapta pe… ultimul drum. E o casă de bilete acolo”.

Nu credeam că doi oameni în vârstă pot să se întoarcă și să dispară din fața mea așa de repede. „Dar mai întâi trebuie să treceți pe partea cealaltă” le-am strigat eu din urmă. Uite așa am stricat eu buna reputație a clujenilor.

Parcă-i și văd pe cei doi reveniți în satul sau orășelul lor natal, spunându-le tuturor celor care au răbdare să-i asculte: „E plin de nesimțiți în Cluj! Of, tineretul din ziua de azi nu mai are pic de respect pentru persoanele în vârstă”.

Sursă foto