Cum să bei țuică ca un sportiv adevărat

Ante scriptum

Oamenii care țin țuica în sticle de plastic și păstrează eticheta originală sînt niște bandiți. După părerea mea ei ar trebui obligați să o dea jos prin LEGE. În felul acesta oamenii cinstiți, inocenți și modești ca mine nu ar păți ceea ce-am pățit eu.

Scriptum

Era o zi caldă de vară. Și cînd zic caldă, mă refer la zilele acelea caniculare în care soarele te trăsnește în cap de nu știi pe ce lume ești. Mă întorceam acasă transpirat și obosit după o oră de fotbal în care alergasem prin soare ca un apucat.

Tîmplele îmi pulsau ritmic un tiki-taka amețitor, gîndurile mi se amestecau în cap ca o ciorbă pregătită de o gospodină nepricepută, iar gura îmi era mai uscată ca cel mai secetos loc din cel mai arid deșert. Abia așteptam să ajung acasă unde știam că mă aștepta o sticlă de apă parțial decarbogazificată de la Tușnad.

Mă vedeam deja cum deschid frigiderul și de acolo apare ea răcoritoare ca o briză, cum i se preling mici picături de apă pe ambalaj, cum o desfac și torn în mine licoarea dătătoare de viață. Pe cînd am ajuns în fața blocului eram în stare să beau jumătate de sticlă dintr-o singură înghițitură, așa de sete îmi era.

Iată-mă în sfîrșit acasă. Descui ușa și observ sticla pe masă. Îmi trece prin cap să-l dojenesc pe colegul de apartament că uitat să o pună înapoi la rece. Mă reped în schimb spre masă, apuc sticla, o desfac și încep să beau.

În următoarele secunde realizez două lucruri: sticla de pe masă nu e de la Tușnad, ci de la Borsec și licoarea care curge gîlgîind pe gîtul meu nu este apă deloc. În următoarele clipe gura, gîtul și stomacul încep să ardă.

Creierul meu se oprește din tiki-taka, pune repede cap la cap informația culeasă și trimite o telegramă urgentă către mînă și gură: opriți-vă neghiobilor, vreți să murim?! Pe cînd e îndeplinită comanda din sticlă lipsesc vreo 3 degete de conținut.

După cîteva ore mă întîlnesc cu colegul de apartament care mă anunță că părinții lui au trecut pe la noi, ne-au lăsat mîncare în frigider și pe masă o sticlă de pălincă de 60 de focuri. Să avem și noi cu ce ne omeni!

Post scriptum

Îmi cer scuze pentru cacofonia din titlu, dar am stat, m-am gîndit, și alt titlu mai bun n-am găsit. Așa că dacă aveți sugestii, lăsați-mi un comentariu!

Nici un pahar de pălincă nu a fost rănit în timpul publicării acestui articol