Ofuri cotidiene

Cum rezolvăm problema cîinilor maidanezi?

caini-fara-stapan-maidaneziRomânia e o țară cu niște locuri superbe și un potențial extraordinar. Am spus-o și o voi spune ori de cîte voi avea ocazia. Totuși, atunci cînd vine vorba de imaginea țării noastre în Europa, de multe ori lucrurile nu arată prea bine.

Hoți de buzunare, drumuri proaste și maidanezi agresivi – cam astea ar fi sintagmele cu care este asociată deseori țara noastră. În orice critică este un sîmbure de adevăr, fie că ne place sau nu acest lucru. Știu, e greu să o recunoaștem, dar asta e realitatea.

Ieri în București un copil de 4 ani a fost omorît de niște cîini maidanezi. Cum a fost posibil și cine e vinovat pentru această tragedie? ”De vină sînt cîinii vagabonzi, vor striga unii. Să-i omorîm pe toți!”

”De vină e primăria” vor striga alții în timp ce ONG-urile vor încerca să apere drepturile animalelor. Ei bine, din punctul meu de vedere adevărul e undeva la mijloc. E greu să găsești un singur vinovat într-o ecuație atît de complexă.

ce-facem-cu-cainii-maidanezi

Problema maidanezilor este veche, ne confruntăm cu ea de ceva vreme pentru că autoritățile au avut întotdeauna altceva mai important de făcut. Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) primește anual foarte puține fonduri pentru soluționarea acestei situații.

Iar legea promulgată în anul 2008 care interzice eutanasierea cîinilor fără stăpîn a complicat și mai mult lucrurile. Situația a degenerat de-a lungul timpului, iar astăzi am ajuns aici. Și acesta nu e nici măcar primul caz de acest fel.

Cîinii agresivi trebuie eutanasiați înainte să muște! Aceasta este părerea mea și o spun în calitate de iubitor de animale. Cum stabilim care animale sînt agresive și cum putem gestiona această problemă?

Nu știu, nu sînt specialist în domeniu, dar sînt convins că există soluții. Această tragedie va da naștere unei dezbateri aprinse. Țara se va împărți în două: unii vor cere eutanasierea patrupedelor în timp ce alții vor încerca să-i salveze.

Iar un copil de 4 ani nu-și va mai striga niciodată părinții pe nume…

Sursă foto 1 2

3 Comments

  1. Chiar ieri fetița mea a împlinit 4 ani, așa că probabil îți dai seama de ce parte a baricadei mă aflu, deși avem și-un câine pe care-l iubim enorm. Deși văd că există oameni care pun semnul egalității între oameni și animale, pentru mine oamenii sunt mai importanți.

    Cât despre cei care susțin că patrupedele nu atacă fără a fi provocate, poate le-aș fi dat crezare, dacă n-aș fi văzut cu ochii mei cum în plină zi, pe Caragiale, una dintre străzile unde găsești mai mult copii, un băiețel de grădiniță a fost atacat de-un câine vagabond, fiindcă fugea.

    Cu chiu cu vai a reușit bunica, care mergea în spatele lui să gonească jigodia. Culmea este că o tâmpită, că altfel n-o pot numi, care probabil că locuiește prin zonă și care probabil hrănește fiara, a avut tupeu să dea vina pe copil. Da, copiii trebuie supravegheați, dar au dreptul să umble liberi. Nu mi se pare normal ca și pe trotuar să fii obligat să-i ții non- stop de mânuță.

    De la faza asta, ori de câte ori trecem pe lângă un câine vagabond, o iau pe fiica mea în brațe, fiindcă am ajuns la concluzia că sunt imprevizibili.

    Așa că, nu mă interesează cum, dar vreau ca acești câini să dispară de pe străzi. De asemenea vreau că cei care adoptă câini pe care-i țin pe lângă blocuri să răspundă penal în cazul în câinele atacă pe cineva. Așa mi se pare corect. Și eu răspund pentru copilul meu.

  2. Ai dreptate, uneori cîinii sînt imprevizibili și agresivi, la fel ca și oamenii de altfel.

    Mai ales dacă sînt în haită și treci pe lîngă ei în fugă. Am pățit-o și eu de cîteva ori cînd mergeam cu bicicleta.

    Pentru oamenii care atacă avem amenzi și închisori, întrebarea e: ce facem cu cîinii fără stăpîn, îi omorîm pe toți?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button