Cum a fost colegul Dragoș răpus de Balaurul de la Europa FM

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, pe vremea în care voievozii români zburau la otomani să se opereze, iar moscalii ocupau într-o zi teritorii cît alții într-un an. A fost așadar odată un IT-st din neamul testerilor.

Părinții i-au dat numele Dragoș, la fel ca și voievodului care a descălecat Moldova (cine a… încălecat-o, nu știm nici pînă în ziua de azi). Născut și crescut în ținutul în care a avut loc Marea Unire, tînărul nostru și-a urmat chemarea…

… spre Valea Silicoanelor din Transilvania cea împădurită (încă). Iată-l călărind spre birou cu pleata în vînt și telefonul în mînă. La o adică, era o dimineață obișnuită de luni și nimic nu prevestea urgia (deci nu orgia) care-l pîndea după colț.

Nici SMS-urile pe care le-a trimis voinicul nostru la concursul Dublu sau Nimic. Nici lipsa locurilor de parcare de la birou și nici vremea ploioasă de afară. Săptămîna începuse normal: cu amețeli, cu dureri și chef nebun de muncă.

Pînă în momentul în care telefonul zbîrnîi ascuțit: ”sîntem de la Europa FM, v-ați înscris la concursul Dublu sau Nimic, vă rugăm așteptați pentru a intra în direct”. Voinicul nostru simți că-l trec toate apele. Căută paloșul la cingătoare.

Dar își aminti că-l uitase la un chef în Observator, dădu să cheme calul cu aripi, dar acesta dormea dus într-o parcare din Bună Ziua. Se auzi un țiuit apoi o voce îi spuse: ”Dragoș din Cluj, ești în direct la Dublu sau Nimic. Vrei cu întrebări să ne bătem sau la trîntă să ne luăm?”

”Cu întrebări că trînta-i pentru hipsteri” răspunse el hotărît. ”Voia ta ca la boierii cei mari. Prima întrebare pentru 400 galbeni: cu cine se luptă Sfîntul Gheorghe în celebra pictură?” Dragoș simți cum îi trece prin fața ochilor toată viața.

Copilăria, tinerețea, studenția – totul într-o singură clipă. Se dezmetici doar cînd auzi ticăitul grăbit al cronometrului. ”Diavolul, satana” strigă el ca apucatul după care mai completă cu ”necuratul, scaraoțchi, ucigă-l toaca…”. Și ar mai fi zis dacă nu-l oprea moderatorul.

Balaurul îl învinsese. Sfîntul Gheorghe îl privea cu ochi nedumeriți din depărtare. ”Lasă că putea fi și mai rău, își spuse Dragoș în barbă, mai vedem noi data viitoare”. După care se duse să-și bea cafeaua și povesti totul cronicarului care v-a narat această întîmplare strașnică.

Și am încălecat pe o șa și v-am zis povestea așa…

Sursă foto 1 2