Cînd te roagă soția să-i aduci costumul de baie

Săptămîna trecută, concediu, Portugalia, un alt univers. Unul cu plaje însorite, nisip fin și peisaje răpitoare. Fără prima zi de școală, fără serviciu și stat în trafic. După cum ziceam, un alt univers. Ne pregătim să mergem la plajă.

Mă strigă Dumitrița din duș. „Îmi aduci, te rog, costumul de baie de pe terasă? E pe uscător”. „Sigur, zic și mă uit pe uscător. Văd 2 costume de baie: unul verde și unul albastru. Pe care să ți-l aduc?” „Pe cel mov, te rog!”

Mă uit din nou pe uscător. Văd 2 costume de baie: unul verde și unul albastru. Mă prefac că nu am auzit. „Pe care, pe careee?” „De fapt, adu-mi costumul turcoaz că se potrivește mai bine”. Mă scarpin la ceafă. Fac o căutare după cuvîntul turcoaz. Nici un rezultat.

Examinez mai atent costumele. După cum ziceam – verde și albastru. Apare Dumitrița, ia costumul turcoaz (pe care eu îl vedeam verde și care e de fapt un fel de… albastru), îmi aruncă o privire de genul „să-ra-cu-le”, oftînd prelung de genul „of, bărbații ăștia” și pleacă.

P.S. Revin cu detalii și impresii despre universul acesta paralel într-un alt articol. Între timp vă fac poftă cu fotografia de mai jos.

Sursă foto