Cînd ai vecină o babă cu probleme mintale…

Am ajuns să regret vecinii din fosta chirie. Poate vă mai amintiți de tinerii aceia de la etajul 4 care se iubeau așa zgomotos că îmi zăngăneau ferestrele la etajul 2. Ei bine, vara trecuta m-am mutat.

Vecina din apartamentul de sub noi și-a făcut apariția încă din prima zi: o bătrînă cu părul vîlvoi, în halat, cu privirea lunecoasă. Se uita în jur de parcă trăia într-o altă lume. A prins ușa întredeschisă în timp ce ne căram bagajele și a vrut să intre în apartament.

Am bănuit de la început că-i lipsește o doagă. A venit, ne-a anunțat că vorbește rusa și birmaneza (?) după care a plecat. Al doilea episod a avut loc prin noiembrie. Într-o dimineață ne-a bătut ușă, strigînd în gura mare că nu a putut închide un ochi toată noaptea din cauza „sunetelor produse de magneți”.

Am încercat să-i explic că magneții nu produc sunete, dar nu am avut cu cine discuta. Ea ținea una și bună că nu avea de gînd să ne permită să transformăm blocul într-un service de televizoare și magnetofoane.

Cel mai violent caz l-am avut miercuri dimineața. Mă spălam pe dinți cînd am auzit niște lovituri la ușa de intrare. Inițial mi s-a părut că se lucra la țevile din bloc. În momentul în care loviturile s-au mutat în ușă am știut că ea era.

Cu două zile înainte găsisem o scrisoare anonimă în care cineva ne avertiza că „așa nu se mai poate” și că „va lua măsurile legale”. Cînd am deschis, am văzut-o lovind ușa cu un picior de taburet și cu o coadă de mătură.

Zbiera că nu se mai poate odihni din cauza zgomotului produs de rîșnița noastră. Degeaba i-am spus că nu aveam așa ceva. Voia să intre în apartament să ne demonstreze contrariul. Normal că nu am lăsat-o.

În momentul în care s-a îndîrjit să mă lovească mi-a sărit țandăra și i-am spus vreo două. Trebuia să fiu diplomat, să nu-mi pun mintea cu o nebună, dar n-am putut. Se pare că atunci cînd vine vorba de conflicte, nu prea îs ardelean din fire 🙂

Nu mai știu ce i-am spus, la un moment a fugit în apartamentul ei. După ce m-am liniștit, am luat legătura cu administratorul care a chemat poliția. I-am bătut împreună la ușă, dar nu a vrut să deschidă. Polițistul mi-a recomandat să depun o plîngere.

Cu această ocazie am aflat că toată lumea din bloc a avut probleme cu ea la un moment dat și că au scăpat doar după ce 1. au depus plîngere care a avut drept rezultat o amendă sau 2. au strîns-o într-un colț și au băgat frica în ea.

Ieri ne-a vizitat fiica ei care ne-a spus că bătrîna are probleme mintale, mai ales atunci cînd nu-și urmează tratamentul și că evită să o interneze ca să nu piardă și ultima fărîmă de luciditate care i-a rămas.

Ca să aflu ulterior că cele două coțofene s-au plîns la poliție. M-am văzut nevoit așadar să pun mîna pe un pix și o foaie și să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut demult – să scriu o declarație de două pagini pentru Poliție.

Inițial am vrut să le dau link spre această postare, dar n-a fost chip. Nu știu ce-o să fie mai departe și cum ar trebui să procedez. Voi ce-ați face în locul meu? Ați ignora-o? V-ați muta în altă parte? I-ați aplica o doză de trolling?

Apropo de trolling, după ce le-am povestit colegilor pățania, mi-au recomandat ca data viitoare, cînd baba se va plînge că nu poate dormi din cauza noastră, să o rog pe iubita mea cu voce tare să „dea mai încet rîșnița aia și să decupleze nițel magneții ca să ne putem auzi” 😀

Sursă foto