Când începi să regreți că ești de treabă…
Articol de Mihaela Moisa
Marțea trecută, într-una din acele zile de 12 ale lunii în care trebuie plătită chiria, m-am trezit numărând gesturile mici care te fac un om mai bun (sper). Le-am numărat pentru că le-am regretat cumva ulterior.
Așadar eram la bancă așteptând la un rând care mereu mă duce cu gândul că nu s-a schimbat nimic în România în afară de aparențe. Și iată că mi s-a oferit șansă să fac un gest drăguț.
Am ajutat o doamnă să schimbe euro în lei, practic i-am schimbat banii cu cartea mea de identitate. Se pare că duduia nu știa că-i trebuie un act de identitate atunci când dorește să facă această operațiune.
Unghiile murdare
M-am simțit bine că am putut s-o ajut până când doamna m-a îmbrățișat „mămește” într-un gest de mulțumire pe care eu una l-am pus la capitolul prea mult. Problema nu a fost îmbrățișarea ci faptul că în câmpul vizual mi-au apărut niște unghii mari cu toată mizeria de dedesubt afișată fără probleme.
Dragă doamne și domnițe, dacă tot decidem să avem unghii mari, presupun că decidem acest lucru pentru ca vrem să fim mai frumoase, mai apreciate, mai atrăgătoare și lista poate continua.
Pentru zecile de doamne și domnițe pe care le-am întâlnit de-a lungul vremii cu astfel de unghii, clar nici un bărbat de pe lumea asta nu va aprecia lungimea în detrimentul curățeniei. Sau mă înșel, dragi bărbați?!
Scuipatul pe stradă
Plec iritată oarecum, dar lăsând episodul în urma mea și când să traversez, ajut un domn să pună în sacoșă zeci de legume pe care le cumpărase de la piață. Am apreciat că făcuse achiziții de la piață și nu de la supermarket, încurajând astfel produsele din țărișoara noastră.
Și după acest gest drăguț și eu și el și alți pietoni traversăm strada în soarele amiezii, iar pe la jumătatea trecerii de pietoni văd cum o flegmă de-a dumnealui traversează și ea prin fața pietonilor până cade izbindu-se de șosea. Iarăși, nu e prima oară și (presupun) nici ultima când mă lovesc de acest gest.
Dragi domni, în cazul în care nu realizați, acest gest este foarte urât și până la urmă denotă lipsă de bun simț față de ceilalți trecători. Mi-aș dori ca în România oamenii să nu mai scuipe pe stradă, chiar mi-aș dori…
Fumatul în ascensor
După 30 de minute de toropeală ajung la bloc, la lift care, apropo, câteodată e și el martor al gestului ilustrat mai sus. Când să închid ușile la lift, văd o tanti cu zeci de sacoșe nervoasă că liftul celălalt nu funcționează.
Deschid ușile și o poftesc în lift cu mine. Văd că se chinuie cu sacoșele și reușește cu o singură mână să le bage în lift. Cealaltă mână era ocupată de o țigară aprinsă pe care o fumează fără nici o reținere în timp ce ne „tragem” cu liftul. Tușesc, mă afum și mă întreb în ce moment de prostie am decis să o ajut.
Dragi domni și doamne, liftul este o cutie, chiar mică aș zice, pe care îl folosim în comun și în care chiar e nevoie să respirăm. Avem norocul să trăim în orașe întinse, mari, aveți unde să pătrundeți în plăcerea tutunului.
Înțeleg că e o plăcere, dar chiar nu v-o puteți satisface în alt loc decât într-o cutie care și așa (cel puțin la mine în bloc) plimbă de 2 zile sacii de gunoi pe care un vecin „n-a mai apucat” să-i ducă până la ghena de la baza blocului?
În concluzie, haideți să avem unghii frumoase și să le păstrăm curate; haideți să nu mai scuipăm pe oriunde căci cu toții împărțim aceeași planetă, să ne trăim plăcerile, dar să nu-i obligăm și pe alții să trăiască plăcerile noastre.
Spor la bun simț să avem!