Băimărenii şi pistele de biciclete 2

Proaspăt posesor de bicicletă, sîmbătă pe la amiază eram nerăbdător să-mi pun la treabă noua achiziţie. O oră mai tîrziu eram deja pe drumul pietruit mai sus de restaurantul Măgura. Atunci cînd mergi cu bicicleta pe coclauri lucrurile sînt destul de simple – îţi propui să străbaţi o distanţă şi să te întorci înapoi nevătămat.

În oraş lucrurile se complică mult pentru că trebuie să faci slalom printre cretini care se uită în spate şi merg înainte, printre nehotărîţi care merg la stînga şi după aceea brusc se răzgîndesc că vor la dreapta, printre babe care găsesc de cuviinţă să stea la taclale exact în mijlocul trotuarului.

Te vezi forţat să escaladezi şi să cobori borduri şi gropi de mărimea Groapei Marianelor, să eviţi boliduri parcate unde vrea muşchii unora şi să te confrunţi cu tot felul de specimene care nu au evoluat încă la hommo sapiens.

Un astfel de individ (vezi foto) mi-a dat de furcă la intersecţia bd. Independenţei cu Republicii. Loganul său parcat elegant pe trotuar ocupa cu graţia unui balerin betonist ambele benzi ale pistei de biciclete în timp ce posesorul său rezolva la telefon probleme de importanţă mondială cu anumiţi baştani locali.

Bloggerul din mine scoate telefonul şi îl imortalizeată în această postură demnă de pensula lui Michelangelo. La care posesorul de IQ 20+ se oftică de ce-l fotografiez… alături de Logan. Probabil că baştanii îl ştiau proptit în ceva BMW serie 7 sau Porsche Cayenne.

Alo, şerifu! Care-i problema? mă ia el de departe. Problema e că ai parcat pe pista de biciclete, îi zic eu în timp ce-mi bag telefonul în borsetă. Şi care-i problema? Păi pista de biciclete e pentru biciclişti, revin eu răbdător. Eu sînt biciclist.

Specimenul procesează cîteva secunde informaţia şi legătura logică. Îi şi aud sinapsele trosnind de atîta încordare. Şi care-i problema, nu poţi trece pe lîngă? Şi tu nu poţi parca în altă parte, de exemplu în parcarea liberă care se află doi metri mai încolo? îmi vine mie să zic, dar tac pentru că văd că tipul se ambalează. Uite cum i se umfla vena de pe cap.

Poate crapă dracului şi o să mă simt vinovat toată viaţa mea insignifiantă. Şi decît să mai aud încă odată „care-i problema” decid că e mai cu cale să mă retrag. Cît încă e treba cu cinste.

Unicul lucru pe care-l regret e că nu am raportat situaţia la poliţie. Oare existau şanse ca tipul să fie amendat? Întreb, pentru că am văzut destule cazuri în care scandalul şi gura mare te scapă de orice pedeapsă a legii.