Ulciorul cu pătărănii

Am descoperit ce ține mama în beci în sticle de coniac

Anul trecut la nuntă am avut coniac moldovenesc Călărași, din care ori am cumpărat prea mult, ori nu s-a băut așa cum am estimat. Astfel încât la finalul nunții ne-au rămas vreo 2-3 lăzi. O parte le-au luat părinții, câteva sticle am luat la Cluj.

Zilele trecute am dat peste ele în cămară. A fost acel moment în care am realizat că a trecut mai bine de 1 an de la căsătorie, iar noi încă mai avem băutură de la nuntă. Știu, suntem o rușine! Dar dacă n-ai cu cine, n-ai cu cine…

Luna trecută am fost în Moldova la părinți și m-a rugat mama: „Du-te în beci și adu-mi o sticlă de coniac de pe raftul de sus. Sunt vreo 9 sticle acolo, ia-o pe oricare că vreau să-ți fac ceva bun”. Am făcut ochii mari, dar m-am conformat.

„Ia să vedem noi cum e la gust” a zis ea în timp ce își turna câteva picături în lingură. „Aaah, numai bun!” Și înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, a răsturnat o parte din sticlă într-o oală mare care clocotea la foc. „Văleu, mamă! Dar de când gătești matale cu coniac?” am întrebat-o mirat.

„Ei, coniacul din ele a fost băut demult. A rămas doar aroma și eticheta. Dar tu știi că la țară nimic nu se pierde, totul se transformă. Mi-a părut rău să arunc sticlele, așa că țin acum în ele… borșul. E foarte convenabil. Iaca așa…”

Show More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close