Top articles

Alio, pe Sveta se poate?

Unul dintre lucrurile care m-au frapat la întoarcerea în Moldova a fost felul în care vorbesc concetăţenii mei la telefon. Mă refer aici în special la convorbirile telefonice pe fix din zona rurală.

Unele sate nu au cunoscut încă pe deplin atingerea febrilă a tehnologiilor moderne, a telefoanelor cu sonerii personalizate şi ecran digital care afişează identitatea apelantului şi încă alte o mie de lucruri. Basarabeanul de rând e tot timpul ocupat, mintea îi lucrează intens într-o zbatere continuă. Tocmai de aceea el nu are timp de pierdut. Fiecare secundă este preţioasă.

E de bun simţ ca atunci când suni pe cineva pe fix să saluţi, să te prezinţi şi să soliciţi amabil persoana cu care doreşti să discuţi. În satele din Moldova acestea fac parte dintr-o etichetă exagerată cu care nu are rost să-ţi pierzi timpul – nişte fineţuri şi amabilităţi cel mult opţionale care nu-şi au rostul într-o lume bazată mai mult pe impulsuri de moment decât pe reacţii gândite.

Confruntat cu acest fenomen, reacţia mea de început a fost una de amuzament condescendent, care cu timpul a evoluat într-o iritare neîmpărtăşită. În cele din urmă am ajuns la concluzia că nu are rost să-ţi faci inimă rea pentru lucrurile pe care nu le poţi schimba şi am hotărât să fac haz de necaz. Şi ca să vă faceţi o idee cât mai bună, vă prezint mai jos o conversaţie telefonică pe care am avut-o aproximativ cu o lună în urmă.

Sâmbătă seara, trecut de ora 23. Sună telefonul. Ridic receptorul.

Eu: Alo, da? (politicos pe un ton neutru)
Vocea: Alio…(un bărbat răguşit cu limba împleticită) Da cine-i acolo?
Eu: Eu, cine altcineva?! (pe acelaşi ton)
Vocea: Anjela tu eşti? Ori cine asta? (nedumerit)
Eu: Nu-s eu. (scurt, tăiat)
Vocea: Cum adică nu? Da unde am nimerit? (iritat)
Eu: Unde ai sunat acolo ai şi nimerit. (uşor amuzat)
Vocea: Măi băieti, ia nu şhi aşă deştept. Tu măcar ştii cine-s eu?! (umflat în pene)
Eu: Ce-s de la KGB! De unde să ştiu? (zâmbind)
Vocea: (împăciuitor, după o pauză de câteva secunde) Eu vreu pe Sveta ori pe Anjela.
Eu: Apoi hotărăşte-te…pe care vrei mai tare? (pe un ton serios)
Vocea: (ezitând) Parcă mai tare pe Sveta.
Eu: Bun, acum o chem… (mă prefac că strig pe cineva, apoi tot eu cu o voce subţire, schimbată) Alio, ce-i măi?
Vocea: Fa, Svetă! (cu curaj) Aista-s eu, Borea. De ce n-ai venit, fa, aseară la club? O fost dzâua lu Vanea. O adus o bancă de jin şi o tocitorică de crepliacioc pervâi sort. Ai promis că aduci plăcinte cu bostan la zacuscă şi când acolo ne-ai podvidit pe tăţi. Ap’ cine eşti tu după asta?! (aproape furios)
Eu: (cu greu reţinându-mă să nu râd) Ăi, Borea! (hotărât) Să nu mă mai suni că eu m-am săturat de variantele astea a tale. Eşti o jită şi o animală împutzită. Nu ştiu cum te mai rabdă pământul, spurcăşhiune ce eşti. Betzivanul dracului! (aproape plângând) Cum mi-ai distrus tu tinereţile…
Vocea: Fa, ce-i cu tine?! (luat pe nepregătite)
Eu: Dar gata. Nu mai pot. Nu mai rabd. Mi-o ajuns până aici (arat cu mâna la gât) Te lepăd, că ni-am găsât pe altu. Să nu te mai prind prin prejurul casei că-i dau drumul lui Rex. S-o terminat! (Pun receptorul, îl deconectez şi izbucnesc în hohote de râs)

12 Comments

  1. Superba povestea… si interesanta experienta ta…
    Acum ma tot gandesc ce o fi facut Borea dupa asta????

  2. @Dacul
    Probabil că şi-a convocat fraţii de suferinţă/pahar la o întâlnire ad-hoc, încercând să-şi înece amarul într-o tocitorică de jinişor gustos combinat cu istorii lacrimogene despre cât de nedreaptă este soarta pentru oamenii ca el.

    @Anonim
    Nu cred. Oamenii de acest gen au obrazul gros şi nu se stresează pentru "nimicuri". E posibil ca după această conversaţie să se fi culcat fără să-şi aducă aminte ceva a doua zi. Şi chiar dacă s-ar fi întâmplat cum ai spus tu, nu cred că era mare pagubă pe ţara Moldovei 🙂

  3. ..sa nu uitam si de Sveta, care cred k isi va primi BATAIA bine meritata , dupa curajul pe care l-a avut in discutia cu Borea…

  4. @Anonim
    nu ştiu de unde atîta "tupeu" pe capul ei. femeile din Moldova rabdă, săracele, iar "tratamentul de şoc" pe care il aplică în general brutele de genul Borea nu sînt, din păcate, cazuri izolate, dar totul are o limită.

  5. Salut, asta-i Sveta m-o cautat shineva ?

    O colega tot povestea : suna la portabil cineva.
    1. Alo, il caut pe Ion.
    asta ai zice : Ion nu e aici, ati gresit.
    A mai sunat de vreo 3 ori.
    Fata iritata ai zice : Ion, nu-i! S-o dus la Moscova.
    Cealalta – cum asa s-o dus si nu ni-o spus nic' ???!!! Si s-a inceput "bajicuritu'" la adresa lu Ion.

    M-a facut sa rad istorioara ta, amintindu-mi de alte istorioare similare din copilarie 😀

  6. Sa stii ca astfel de cazuri se intimpa mai des decit am crede si cum oamenii de pe la noi nu prea se dau in vint dupa amabilitati si formule de politete, apar tot felul de situatii amuzante.

  7. stiu si eu una hazlie,suna telefonul la unul din cunoscutii mei,care are numele Portas si se incepe discutia:
    Vocea:asta la Portas?
    El:asta la vista baby:-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button