Scurt monolog despre capre, sfinți și zăpadă
Să vezi ce pățesc sîmbăta trecută, îmi povesteşte un cunoscut pe la începutul lui martie. Exact ca în filmele cu proști, nu alta. Mă trezesc dis-de-dimineață și primul lucru scot capul pe geam. Văd că Dumnezău a mai turnat peste noapte vreo 20 cm de omăt și oftez prelung.
Că am de mers după masă la socri la țară și nu am cum să ies din curte fără să curăț troianu. Mă învîrt jumătate de zi încolo-încoace, doar-doar s-a topi de la sine. Pînă la urmă pun mîna pe lopată și ies vitejește afară. Soarele pe cer, păsările cîntă – o frumusețe de vreme, nu alta.
Hai că nu-i chiar așa de negru dracu, mă îmbărbătez eu și mă apuc de treabă. Și dă-i și luptă, și dă-i și luptă, exact ca la revoluție. Între casă și gard am vreo 3 metri, iar de la garaj la poarta cam 10. Nici nu-i așa de mult cînd te gîndești. Într-o oră jumătate termin treaba.
După care mă proptesc mîndru în fața porții sprijinit de lopată. Și la un moment dat aud un zgomot ca o lunecare apoi o bufnitură. Mă cutremur tăt, mă întorc așa în slow-motion și văd cum curg la vale tone de zăpadă de pe acoperișul meu și de pe cel al vecinului taman pe bulivaru curățat de mine.
Simt că mi se face negru în fața ochilor. Mă uit stînga-dreapta, față-spate și cum nu detectez nici o prezență sub 18 ani, încep să mă descarc. Sfinții din cer au început să sughită în accese necontrolate, crucile de pe morminte s-au răsucit în direcția opusă, iar frigiderul vecinului s-a umplut cu carne din zone analfabete.
Vecin care stă pe prispă și rîde, ținîndu-se cu mîinile de burtă. Eu stau ca prostu, scuip în palme și mă apuc iar de lopătat. Poate vă întrebați ce legătură au caprele cu această întîmplare. Vă spun imediat.
Vedeți voi în timp ce curățam zăpada a doua oară am bolmojit eu sub barbă niste blăstăme auzite de la bunica. Era ceva legat cu capra vecinului. A doua zi îl văd pe vecin foarte băncădit. Zice ”am rîs eu de de tine dar am pățit-o și mai rău”.
„Două ceasuri după ce ai plecat tu la țară mi-a căzut zăpada de pe cealaltă parte a casei direct pe mașină și mi-a zgîriat-o de numa”. Și atunci am înțeles de ce nu e bine să zici vreodată că mai rău de atîta nu se poate. Sînt şanse mari ca cineva de sus să te contrazică și încă destul de repede.