Primul ulcior cu pătărănii
Aceasta este prima postare din categoria ulciorul cu pătărănii pe care am decis s-o creez în memoria unei rude de-ale mele, regretatul scriitor basarabean – Aurel Scobioală. Cel care şi-a dedicat întreaga viaţă cuvântului a plecat dintre noi în vara lui 2007 răpus de o boală pe care, din păcate, oamenii nu au învăţat încă să o trateze.
Va rămâne însă mereu în inimile noastre prin cărţile pe care le-a scris. „Ulciorul cu pătărănii” şi „Alt ulcior cu pătărănii” sunt două dintre cărţile sale care mi-au plăcut cel mai mult. Om vesel şi iubitor de viaţă, pus mereu pe glume şi nebunii, Aurel Scobioală reuşeşte prin cărţile sale să fie alături de noi, să ne descreţească frunţile, să ne aducă lumină în casă şi un zâmbet pe buze. Prin urmare, categoria ulciorul cu pătărănii de pe blogul meu va conţine glume, anecdote şi istorii amuzante care mi s-au întâmplat mie, cunoscuţilor mei, sau pe care le-am auzit de la alţii.
– Măi, Colea, îi spune Aurel Scobioală tatălui meu, arătând cu degetul la începututurile promiţătoare de chelie pe care le aveau amândoi, noi când mergem seara pe stradă trebuie, fie să fumăm, fie să fluierăm.
– De ce? întreabă nedumerit tatăl meu.
– Ca nu cumva să creadă lumea că mergem cu fundu’ în sus.
Un profesor universitar pensionat se întâlneşte cu o fostă studentă de-a sa.
– Ce mai faceţi? îl întreabă aceasta amabilă.
– Fac şi eu că harbujii, răspunde el (cuvântul harbuz e folosit în Moldova pentru pepene verde): mă coc, mă rotunjesc şi mi se usucă … cârcelul.
Noi suntem români, noi suntem români
Noi suntem aici pe BECI stăpâni
(Cântec patriotic basarabean)
Politicienii sunt ca porumbeii. Cât timp sunt jos, îţi mănâncă din palmă, dar cum s-au ridicat, se cacă pe tine.
Doi bătrâni stau pe prispă şi îşi amintesc de anii tinereţii. „Ţii tu minte, măi Ion, ce tineri şi frumoşi mai eram în tinereţe – mai ales eu, iar acum am ajuns amândoi ca nişte căcaţi – mai ales tu”.
Doi bătrâni stau pe bancă în parc, la un moment dat pe lângă ei trec două domnişoare drăguţe.
– Uite, o vezi pe aia blondă, zice unul din ei celuilalt, moare după mine…
– Bineînţeles, răspunde al doilea, care-s şansele să moară înaintea ta?!