Prima săptămână în „casă” nouă
De o săptămână locuim în „casă” nouă, iată impresiile până acum:
1. Nu găsesc nimic prin apartament. Bine asta nu e ceva nou. Bărbații, în general, nu prea găsesc nimic niciodată. E o caracteristică a noastră cauzată de vederea de tip tunel cu care ne putem concentra doar pe anumite lucruri specifice, iar dacă acestea nu sunt acolo unde ne așteptăm … gata, suntem pierduți!
În apartamentul nou o parte din lucruri sunt încă împachetate, altele ascunse prin diverse locuri. Încă nu am o hartă mintală a locului, așa că, pentru mine, și cele mai banale lucruri sunt acum o provocare. Azi dimineață am căutat vreun sfert de oră prosopul înainte de duș, după care mi-am dat seama că Dumitrița mi-l lăsase chiar lângă pat ca să-l găsesc mai ușor.
2. Uneori am impresia că sunt la cineva în vizită. Încă nu m-am obișnuit cu sunetele și lumina casei și mă pomenesc tresărind când acestea apar. Pe deasupra, încă descopăr cum funcționează majoritatea aparatelor și electrocasnicelor, ceea ce e uneori o adevărată aventură.
3. Sunt multe lucruri care încă nu funcționează (cum trebuie). Într-o zi de vineri, inginerul de bloc ne-a anunțat că baia noastră are o scurgere și că va trebui să taie o bucată de perete ca să investigheze problema. A fost un fel de mesaj de bun venit. Au trecut 3 săptămâni de atunci. Abia ieri am rezolvat problema.
Pe lângă asta, așteptăm de 3 săptămâni ca Digi să ne conecteze la internet și cablu. Vorbim de un bloc în care mai exista abonați unde conectarea ar fi trebuit să dureze cel mult 1-2 zile. Între timp plătim pentru un serviciu pe care nu îl folosim. Noroc că ne dă Orange trafic mobil cu nemiluita.
4. Au început să apară primele defecțiuni. Crapă pereții, sare vopseaua, în casa scării e încă mizerie. Sunt lucruri normale într-un apartament nou, pentru că blocul încă nu e 100% finisat și pereții încă mai „lucrează”. Totuși, parcă te doare sufletul să vezi cum se strică așa de repede lucruri în care ai investit atâția bani și energie.
5. Creditul și datoriile, căci fără ele nimic din acestea nu ar fi fost posibil. Practic, ne-am amanetat o parte din venituri pentru următorii 27 ani. Teoretic, făceam același lucru și când stăteam în chirie, doar că în altă formă.
Pentru mine sentimentul de datorie și credit este nou și copleșitor, pentru că nu mi-a plăcut niciodată să împrumut bani. Ei bine, acum mi-am dat greața. Va trebui să mai treacă ceva timp până o să mă obișnuiesc cu ideea.
6. Emoția unui nou început și satisfacția de proprietar. Prin toate cele enumerate mai sus trece ca un fir roșu emoția generală a unui nou început. În ultimele luni am fost așa de prinși cu ceea ce aveam de făcut, încât nici nu prea am avut timp să ne gândim la acest lucru.
Sentimentul e însă prezent undeva în spatele minții ca o voce care te asigură că ești pe drumul potrivit. La fel și satisfacția unui lucru bine făcut de care o să ne bucurăm toată viața. „E un pas important, știu că e copleșitor, dar totul va fi bine” spune vocea. Sper că are dreptate.
Sursă foto