O pățanie cu copii, părinți și sex pe ascuns
Pățania pe care vreau să v-o povestesc s-a întîmplat prin anii 80 într-un orășel mic din țara noastră cu o familie de români formată din una bucată cuplu în jur de 35 de ani + una bucată fecior vrăjmaș de neastîmpărat.
Era o duminică obișnuită de toamnă în care familia se afla în apartamentul lor obișnuit, ocupîndu-se cu ocupații cît se poate de obișnuite. Asta pînă cînd ghiavolul și-a băgat coada și în mintea bărbatului s-a încropit o dorință mai puțin ortodoxă.
Se pare că în unele cupluri există sex și după apariția unui copil, un lucru cît se poate de normal și de lăudabil, zic eu. Problema care intervine în scenariul acesta e bineînțeles eterna întrebare: ce facem cu copilul?
Așa că bărbatul i-a făcut din ochi muierii, muierea i-a făcut din ochi înapoi după care au mers împreună și i-au spus feciorului lor neastîmpărat. ”Ionică, mamă, hai du-te afară să te joci că noi mergem în vizită la tanti Juji de la etajul 8 și o să lipsim vreo 2-3 ceasuri”.
Atît i-a trebuit să audă copleșului. Vedeți voi, pe acele vremuri copiii nu aveau Cartoon Network, Facebook și jocuri pe calculator. Așa că feciorul a zbughit-o bucuros afară, lăsîndu-i pe părinții săi în liniște și pace.
Problema e că pacea a durat cel mult un sfert de oră, timp în care copleșul nu a stat degeaba ci a dat sfoară pe la prieteni că a rămas singur acasă și că are pick-up și semințe de dovleac.
Nu știu cum să vă explic, dar prin anii 80 aceste două atribute reprezentau puncte de referință ale cool-oșeniei mai ales printre copiii care locuiau la oraș. Și dacă nu te lăsau părinții, nu aveai cum să ratezi o asemenea invitație.
Imaginați-vă așadar o gloată de vreo 6-7 coconi furișîndu-se cu organizatorul în frunte prin apartament cu scopul vădit de a accesa direct semințele și pick-upul promis. E bine că semințele se aflau în bucătărie.
E rău că pick-upul se afla în dormitor. Grăbiți să vadă minunea tehnică, copiii au dat năvală în camera de odihnă ca turcii în Constantinopol. Au urmat cîteva secunde de liniște în care atît invadatorii, cît și localnicii au rămas încremeniți.
Primii cu ochii bulbucați și gura căscată, cei din urmă despuiați într-o poziție aproximativă. Două-trei secunde au părut ore timp în care doar bătătorul de covoare a lui tanti Juji a îndrăznit să sune în fundal ca un metronom închipuit.
”Sssssăru’ mînaaaa!” a strigat în cele din urmă nefiresc unul din copleși. Cei doi adulți de pe pat au înghițit în sec cu gura uscată privind cum coconii își dau coate să iasă cît mai repede din încăpere.
Pățania a circulat mult timp prin cartier și împrejurimi cu înfloriturile de rigoare, dar morala de la final era invariabil aceeași. Vrei să nu pățești așa ceva vreodată? Atunci nu cumpăra pick-up și semințe de dovleac. Parol!
Hai că m-am distrat cu legenda ta urbană 🙂
Anca, să știi că nu e chiar legendă. Cel care mi-a povestit-o a zis că e o întîmplare reală, inclusiv partea legată de pick-up și semințele de dovleac.
Dacă e așa, atunci mi-e milă de sărmanii oameni 😀
Amuzanta patania. Sper sa nu patim si noi ceva de genu. 😛
Sper și eu, Maria. Aveți grijă ce faceți 🙂