O minune obișnuită

Într-o zi friguroasă de iarnă într-un orășel din România a avut loc o minune. Era o dimineață obișnuită în care norii rari cerneau o ninsoare ca în poveste, iar soarele își trimitea razele ascuțite asupra pămîntului.

Minunea s-a produs pe neașteptate, așa cum se întîmplă de cele mai multe ori, într-un loc ca oricare altul. După o noapte de ger cumplit cineva a deschis larg geamul că să admire orașul înzăpezit de la înălțimea celor patru etaje.

Iarnă a invadat înfometată aerul cald din interior, iar el a întins mîna încercînd să prindă din zbor un fulg de nea. Fulgul i s-a așezat cuminte în palmă, iar alături de el a apărut de undeva o buburuză. Clipi de cîteva ori fără să-i vină să creadă. Nu era nu vis!

O ființă roșie cu puncte negre îi mîngîia degetele şi apoi podul palmei încercînd să-și dea seama unde a aterizat. De unde venise această ființă a soarelui și cum de rezistase în gerul cumplit de afară? Era vorba fără doar și poate de o minune, una care ți se întîmplă doar de cîteva ori în viață.

A închis geamul și a așezat-o cu grijă pe masă. Buburuză-ruză zboară pe o frunză a început el să îngîne și pentru cîteva clipe s-a simțit teleportat în copilărie, pe vremurile cînd totul părea posibil. Buburuza a fluturat de cîteva ori din aripi și a aterizat pe computer. S-a plimbat agale pe monitor apoi pe tastatură.

Spune-le să nu uite niciodată, i-a zis ea în cele din urmă. Să deschidă ochii și să vadă minunile care îi înconjoară la fiecare pas. Soarele răsare chiar şi după cea mai neagră noapte. Spune-le să nu-și piardă niciodată speranța. Visele devin realitate dacă ai curajul să crezi…

El i-a urmat sfatul și a scris un articol modest pe care l-a publicat pe blog, după care s-au așezat amîndoi la geam și au început să aștepte venirea primăverii…