Încă o bucată de cap

Din categoria amintiri din copilărie: se ştie că cei mici spun adesea lucruri trăsnite. Cînd am fost mic, eu am vrut să fiu un exemplu în acest sens.

Întîmplarea a avut loc probabil cu ocazia unor sărbători cînd în Moldova se adună neamurile în jurul mesei. Unul dintre oaspeţi avea o şapcă rusească de militar.

Curios din fire, am pus-o pe cap să văd dacă îmi stă bine. Îmi era foarte mare, aşa că am încercat să împătur un ziar de mai multe ori ca să-l pun în spaţiul gol dintre cap şi şapcă.

Ziarul luneca, iar şapca îmi cădea de fiecare dată peste nas. Iritat la culme că nu-mi ieşise mişcarea, le-am spus părinţilor mei: pentru şapca asta îmi mai trebuie o bucată de… cap.