Printre cuvinte

În umbra uriașului (1)

Am terminat de citit Umbra uriaşului, ultima carte din epopeea Ender, romanul care încheie magistrat seria lui Bean. Orson Scott Card a reuşit opt romane captivante şi originale pe care le-am citit cu sufletul la gură; opt cărţi science fiction care prezintă o combinatie impresionantă de actiune, strategie militară şi politică, jocuri de război şi psihologie. Personajele aproape că mi-au devenit prieteni, o să le duc dorul. De aceea recomand epopeea oricărui împătimit al genului. Vă asigur că nu veţi regreta!

Vă prezint în acest articol şi în următorul cîteva fragmente din romanul Umbra Uriaşului care pune punct epopeei Ender.

Omenirea e un teren fertil pentru ambiții, competiții teritoriale, pentru lupte între națiuni, iar dacă națiunile se sfarmă, pentru triburi, clanuri, familii. Suntem făcuți pentru război, e în genele noastre, iar singura cale să oprim vărsarea de sânge este să dăm unui singur om puterea să-i supună pe ceilalți. Nu ne rămâne decât să sperăm că va fi un om cu suficient bun-simț ca să-și dorească pacea mai mult decât războaiele… (pag. 62)

Nimeni nu-i credincios lui Dumnezeu dacă nu are de ales […] De aceea nu există adevărați musulmani pe lume, pentru că ei nu pot alege să înceteze de a fi musulmani. Dacă un islamic încearcă să devină hindus, creștin sau doar simplu ateu, alți islamiști îl vor ucide […] Numai când islamicii vor putea alege să nu fie islamici, atunci vor exista islamici pe Pământ. (pag. 70-71)

– Dar e o nebunie. Toți oamenii să moară atât de tineri…
– Nu e o nebunie. De ce trăiesc oamenii atât de mult? Matematicienii și poeții se consumă oricum pe la douăzeci-treizeci de ani. Trăim mult din cauza nepoților […] Societățile care își păstrează bătrânii aproape, îi ascultă și îi respectă – care îi hrănesc – întotdeauna se descurcă mai bine. (pag. 92)

– Toată lumea știe câteva bancuri cu estonieni.
– Estonienii despre cine fac bancuri? îl întrebă Peter.
– Despre estonieni bineînțeles. Doar că nu-și dau seama că sunt bancuri.(pag. 104)

3 Comments

  1. Corect, credinţa ţine de libertatea omului, unde nu există libertate nu există credinţă… paradoxal că unde e multă libertate e şi multă lipsă de credinţă. Iar faza cu musulmanii e adevărat, nu prea există „foşti” musulmani.

  2. Din păcate libertatea a adus cu sine şi o serie de lucruri negative pentru că de cele mai multe ori oamenii nu ştiu cum să o folosească…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button