În căutarea simbolului pierdut
Am reuşit să fac rost de „Simbolul Pierdut” – cea mai nouă apariţie marca Dan Brown. La biblioteca judeţeană era la un moment dat „coadă” de zeci de persoane nerăbdătoare să citească acest roman. De aceea mare mi-a fost surpriza atunci când am găsit un exemplar disponibil. Se pare că principiul cere/doreşte-ţi şi ţi se va deschide/ţi se va da chiar funcţionează.
Trebuie să recunosc că am aşteptări mari de la această carte. E şi normal având în vedere că am „devorat” primul roman lansat de D. Brown – „Codul lui Da Vinci” – într-o singură zi. Cartea a făcut senzaţie în lumea întreagă şi a pus bazele unui nou fenomen. Nici celelalte opere scrise de el nu a fost cu nimic mai prejos. Are ceva special acest scriitor care te face efectiv să nu mai poţi lăsa cartea din mână odată ce ai început s-o citeşti. Aşa s-a întâmplat şi cu „Simbolul Pierdut”.
După primele 20 de pagini m-a prins aşa de tare încât abia observam trecerea timpului. Sper, însă, să nu o termin prea repede, pentru că genul acesta de lectură este cu adevărat un deliciu. Vă ţin la curent cu impresiile mele de îndată ce o termin de citit.
Codul lui DaVinci nu l-am citit, am inceput sa citesc in schimb Fortareata Digitala, in engleza originala, si dupa vreo 50 de pagini m-am lasat. Atatea aberatii pe centimetru patrat nu vazusem de mult. Daca si restul de romane sunt la fel de bine "documentate" ma voi tine departe de Brown.