În cât timp vine ambulanța în Cluj-Napoca?

Am apelat la serviciul de urgență de 2 ori în viață. Prima dată eram în Baia Mare și am sunat când i s-a făcut rău unui prieten care venise în vizită. Ambulanța a venit în aproximativ 20 minute.

Luna aceasta am sunat la 112 pentru a doua oară. Soția mea s-a simțit rău toată seara, iar după lăsarea nopții lucrurile s-au agravat. Avea o migrenă îngrozitoare de care nu putea scăpa, combinată cu frisoane, amețeală și slăbiciune în tot corpul. Analgezicul pe care-l aveam acasă nu a ajutat.

Pe la 11 noaptea am sunat la urgență. Era o zi de marți, sau ce mai rămăsese din ea, o zi fără calamități naturale ca furtuna de duminică. Având în vedere experiența mea anterioară, mă așteptam să primim o ambulanță în cel mult jumătate de oră.

I-am descris situația doamnei de la dispecerat. I-am spus că nu ne putem deplasa la spital, deoarece starea de sănătate nu ne permitea acest lucru, iar ea ne-a asigurat că ne va trimite o ambulanță, dar ne-a avertizat că „va dura”. Nici nu mi-a trecut prin cap că poate dura așa de mult.

A trecut o oră, au trecut două…

Dumitrița nu mai știa cum să stea de durere, iar eu făceam ture prin casă neputincios. Când persoana dragă suferă, ai da orice s-o ajuți. Din păcate eu nu sunt medic. Nu am mai rezistat și am sunat din nou la 112. Am fost direcționat din nou la aceeași doamnă de la dispecerat.

Am aflat că în oraș erau cazuri mai prioritare decât al nostru și că toate mașinile erau ocupate și că „va mai dura până va ajunge ambulanța, nu pot să spun cât”. Fierbeam de nervi.

Oare trebuie neapărat să fii pe moarte ca să primești o ambulanță? Oare trebuie să strigi, să faci scandal  și să te dai de ceasul morții ca să te bage cineva în seamă?

Sunt conștient că toate apelurile sunt prioritizate în funcție de gravitate, e normal. Și totuși 2 ore de așteptare fără vreun orizont în care puteam primi un medic? Toate astea în Cluj-Napoca, orașul de 5 stele cu care ne lăudăm atât de mult?! Și atunci ce se întâmplă cu oamenii din localitățile mici, din satele îndepărtate cu drumuri greu accesibile?

Nu mai avea rost să aștept, așa că am luat un taxi până la cea mai apropiată farmacie non-stop. La coadă am intrat în vorbă cu două doamne de la care am aflat că ele au avut de așteptat și câte 3-4 ore până au primit vizita unui medic.

Pentru că nu sunt medici, pentru că cei buni pleacă, pentru că nu sunt bani. Și în timp ce le ascultam mi se derulau prin fața ochilor ultimele cazuri de corupție din domeniul sănătății:

• decontare cu prioritate a unor servicii medicale fictive în valoare de 13 milioane de lei în timp ce bolnavii erau ignorați

• demisia a 2 neurochirurgi de top din cauza managementului prost, a rea-voinței și a intervenției politicului în spitale

• medici condamnați care practică în continuare profesia

Iar în același timp mă gândeam și la fluturașul de salariu pe care-l primesc de la angajator și la contribuția care mi se reține lunar pentru sănătate.

Știți care-i treaba? E una să auzi de tot felul de cazuri grave din spitale, de oameni care mor cu zile din cauza corupției și a incompetenței. Și cu totul altceva când cel care are de suferit ești chiar tu sau cei apropiați. Atunci știrile de la televizor sau de pe internet devin realitate, o realitate rece și tristă.

Nimănui nu-i pasă de oamenii de rând fără bani ascunși prin offshore-uri, de plătitorii de taxe care-și văd de munca lor și nu încearcă să delapideze de la stat fondurile destinate pentru spitale, școli și autostrăzi.

Soția a reușit să adoarmă în cele din urmă spre dimineață. Medicamentele de la farmacie și-au făcut într-un final efectul. Tristețea însă a rămas. Tristețea și gândul că nu ești nicăieri în siguranță în această țară cu sistem putred și găunos.

P.S. Voi ce experiențe ați avut până acum cu ambulanța? Undeva într-un colț mai am o fărâmă de speranță că noi am avut ghinion și că lucrurile nu stau deloc așa cum vi le-am descris eu mai sus.

Sursă img