„I-aș împușca pe toți… în cap i-aș împușca!”

4 februarie 2017

1 minute read

Cluj-Napoca, ceas de seară. Vreo 30000 de protestatari mărșăluiesc civilizat pe bulevard. Câteva autobuze așteaptă să se deblocheze strada. Urc în unul din ele să merg spre casă. O doamnă la vreo 50 ani din discută nervoasă la telefon.

„N-am ajuns, sunt blocată în centru de handicapații ăștia. Da, proteste! Unii muncesc, iar lor le arde de plimbare… Dacă aș putea, i-aș împușca pe toți…” Se uită o clipă în jur și își dă seamă că toți o privesc mirați și speriați.

Își pune mâna la gură și continuă conversația, molfăind ușor cuvintele în timp ce-și scuipă tirada veninoasă. „În cap i-aș împușca, în p**a mea!”

Mă gândesc să merg să discut cu ea, să-i spun că și protestatarii au fost la muncă. Și că nu au ieșit în stradă din plictiseală. Ci pentru că țara e în pragul unui abuz uriaș care ne poate îngropa viitorul.

Îmi dau seama însă că mințile întunecate de ură și manipulare refuză să vadă și să audă alte păreri. Și că discutând cu ea aș avea numai de pierdut. Între timp drumul e deblocat. Autobuzul pornește. Protestul continuă.

Doamna închide telefonul și-l trântește nervoasă în geantă. Ceaușescu n-a murit, ne veghează îndârjit, istoria ne-a păcălit…