Gata, îmi dau demisia: am salariul prea mare!
Vă spun din start două lucuri: 1. titlul nu e o farsă și 2. nu e vorba despre mine. Așa că dragi părinți, prieteni și neamuri: nu mă sunați panicați fără să citiți mai departe! Și acum să purcedem.
Scriptum:
Povestea s-a întîmplat în India și e un caz real. Un programator și-a dat demisia pentru că aveam un salariu prea mare. Omul se simțea vinovat de situația sa materială și a decis să renunțe la serviciu după ce a insistat în repetate rînduri să-i fie micșorat salariul.
Banii pe care îi încasa lunar – 450 de Lire adică în jur de 540 Euro sau 2400 RON. Poate că nu vi se pare o sumă mare. Pentru India însă este, deoarece acolo aproximativ 80% din populație trăiește într-o sărăcie greu de imaginat.
Un scenariu similar s-a întîmplat și în România în 2010 cînd șeful Fondului Proprietatea a renunțat la funcția sa invocînd un motiv similar: avea salariul prea mare și nu avea posibilitatea să și-l reducă singur.
Vorbim aici de un venit lunar de 15.000 Euro. Și cred că spunînd asta am pus lucrurile într-o altă perspectivă. Nu de alta, dar ne-am obișnuit ca lucrurile să se întîmple exact invers. De aceea cred că acestea sînt excepțiile ce confirmă regula.
Post Scriptum
Apropo, tu ce ai face dacă ai fi în locul lui? Dacă ai ști că încasezi lunar o sumă de 80 de ori mai mare decît salariul minim pe economie. Ai proceda la fel, ai încerca să-i ajuți pe ceilalți financiar sau pur și simplu nu te-ar interesa?
Sursă foto
E o intrebare grea, foarte grea. Chiar nu stiu ce as face. Cred ca o perioada de timp as profita de situatie. Stii tu, sa fac bine la famiglia, apoi poate as renunta. Dar e greu de spus, mai intai sa ma vad intr-o situatie de genu.
Se spune că a fi sărac în mod intenționat e un păcat. Mai bine să fii bogat și să-i ajuți pe cei nevoiași, decât să nu poți face asta.
De acord, Iasmina. Mă gîndesc însă la directorii de corporații (private sau de stat) care încasează salarii și bonusuri nesimțite în timp ce companiile pe care le conduc au pierderi.
Acolo chiar trebuie să se facă ceva!
nu este vorba de lacomie, sunt doar nevoile tale care trebuiesc satisfacute. uite daca ai avea un salar minim pe economie, ai fi multumit cand stii ca ‘munca’ ta valoreaza mai mult? raspunsul ar fi nu. deci cei care si-au dat demisia probabil aveau alte motive si nu cea ca se simteau vinovati
As cere prime de stres ca-s prea bine platit.
As renunta doar daca secretara e stramba rau si cu tate mici. Ei, mint si aici, ca doar mi-as permite sa inchiriez o curva 24 din 24.
Nu stiu ce raspuns sa iti dau, dar cred ca orice banut este bun chiar daca nu il imparti cu nimeni. Mi-am facut o parere despre acel om, una foarte buna.
http://www.colectionaruldesuflete.net/2013/11/18/demisia-in-baza-articolului-81-din-codul-muncii/