Eurovision 2015 – un mondovision cu multe efecte și puțină muzică
Nu sînt un fan al Eurovisionului. Ultima dată l-am privit integral în 2005 cînd a participat Zdob și Zdub cu bunica. Aseară am privit din întîmplare o parte a concursului, mi-au sărit în ochi cîteva lucruri pe care vreau să vi le împărtășesc.
Aspectele bune:
Scena și efectele speciale – au fost pur și simplu superbe. Decorul, luminile, proiecțiile și ecranele din spatele scenei – cu fiecare an realizările tehnice din acest domeniu sînt din ce în ce mai impresionante.
Voltaj au fost la înălțime – piesa lor a sunat foarte bine, tot respectul pentru mesaj și pentru faptul că au cîntat în limba română. Din păcate la Eurovision nu merg astfel de piese.
Țările din afara Europei (anul acesta și Australia) – am inclus acest lucru la aspectele pozitive. Eurovision a încetat demult să fie un concurs european.
Sentimentul de sărbătoare al evenimentului care poate uni oamenii din diferite țări participante. Din păcate cam atît pot nota la părțile bune.
Aspectele negative:
Puțină muzică bună – realizări tehnice extraordinare, muzică aproape ioc, cam asta e povestea acestui concurs. Comparați prestația trupei ABBA din 1974 cu cea a Suediei din 2015 și o să înțelegeți.
Conchita Wurst – nu vreau să elaborez pentru că risc să par intolerant. Probabil că în Europa civilizată e la modă să promovezi la nivel mondial un transsexual cu barbă și perucă, iar în Serbia să ai ca reprezentant o supraponderală vulgară.
Decolteuri pînă la brîu cu deschidere spre ”civilizație” și rochii cu tăietură pînă în gît – poate că asta e moda, ce să zic. Dacă tendința se menține, prin 2020 Eurovision va fi un soi de soft porn muzical.
Rusia în alb – să cînți despre pace în timp ce țara ta cîntă prin intermediul tancurilor? Ironie a sorții sau nesimțire curată? Totuși Moldova, România, țările Baltice, Germania ș.a au acordat foarte multe puncte ”pacificatorilor de la răsărit” și acest lucru trebuie să ne dea de gîndit.
Eurovision rămîne ce a fost: un concurs în care contează mai mult geopolitica decît muzica, un eveniment cu realizări tehnice din ce în ce mai frumoase și muzică din ce în ce mai slabă și, nu în ultimul rînd, o oglindă care reflectă pe deplin degradarea valorilor din lumea în care trăim.
Sursă foto