De ce nu mai merg la teatru…
Întotdeauna am fost fascinat de teatru. Într-un timp teatrul era o parte componentă din viața mea de zi cu zi. Mergeam la spectacole pentru a experimenta lucruri noi, dar și pentru a mă descoperi pe mine însumi. Aveam impresia că odată ce-i treceam pragul, totul devenea brusc posibil.
Scena părea un loc dintr-o altă dimensiune, iar actorii niște ființe cu puteri supranaturale. Mergeam aproape la toate spectacolele din stagiune, unele le vedeam chiar de 2-3 ori. De obicei mă întorceam acasă cu fluturi în stomac și plin de impresii pozitive.
Am renunțat la teatru acum 4 ani în urma unei vizite dezastru. Se juca piesa Slugă la doi stăpîni. Sala era aproape plină de elevi care veniseră organizat însoțiți de dirigintă. A fost cea mai oribilă experiență pe care am avut-o vreodată la un spectacol: gălăgie, chicoteli, fluierături, ringtone-uri manelistice, foșnet de pungi de chipsuri.
La sfîrşit am ieșit pușcă din sală ca un ghem de nervi și mi-am promis să nu mă mai întorc niciodată. Scopul principal al teatrului este să creeze artă, nu să facă profituri. Teatrul nu a fost și nu va fi niciodată pentru toată lumea, ci doar pentru cei care știu să-l aprecieze și să-l prețuiască.
Ce rost are să aduci la un spectacol niște loaze educaționale care nu știu nimic în afară de Guță și Salam, care nu-și pot ține gura nici măcar la cinema?
Ca să mă înțelegi mai bine, imaginează-ţi o poiană frumoasă ascunsă de ochii lumii, un loc secret numai al tău în care poți să te regăsești şi să te refugiezi de nebunia de afară.
Şi într-o bună zi te trezești că acest loc e invadat de miros de mici, bere și manele, călcat în picioare de turma umană. Așa m-am simțit eu în acea zi și de atunci nu am mai mers la teatru.
Deci nu stiu cum sa zic dar ceea ce am citit mai sus ma suparat, nu in mod direct dar, eu consider ca daca esti o persoana care intelege ce e de fapt fumosul si poate face diferenta dintre un public prost si unu bun nu te vei lasa niciodata invins de niste copii care inca nu inteleg ce e teatrul. Am fost la teatru si am avut si seri linistite si nu prea, dar pasiunea pentru arta jocului nu mi-o poate sterge din suflet nici cel mai nesimtit copil din lumea asta!!!
Frumos comentariul, Felicia. Motivant. Îţi mulţumesc.
cel mai pe stilul meu comentariu. Bine ai revenit la teatru si iar un comentariu placuta, la obiect. Toate cele bune!