Dacia, sicriul și Nițu cel bolund

Fiecare sat are nebunul său. Și cînd spun nebun, nu mă refer la un psihopat ucigaș în serie. Nici vorbă. Nebunul satului e acel ciudat singuratic și inofensiv de apucăturile căruia rîde toată lumea. Nebunul din satul nostru se numea Nițu sau Nițu cel bolund.

Era suficient să-l vezi ca să-ți dai seama că nu i-s toți boii acasă. Era mereu desculț, purta încălțăminte doar iarna și umbla mai tot timpul împreună cu un purcel pe care-l chema Ahile (botezat în cinstea personajului său preferat).

Mergea Nițu la cîmp – porcul după el, se întorcea acasă – godacul din urmă, intra în cîrciumă – Ahile îl aștepta cuminte la intrare. Așa se face că într-o bună zi nebunul nostru este văzut la marginea Clujului făcînd autostopul.

Era o seară frumoasă de vară în care Nițu se întorcea de la oraș. Pierduse ultimul autocar spre sat și spera să-l ducă cineva acasă înainte să-i moară de foame purcelul cel iubit. L-au văzut doi muncitori din satul vecin.

Erau într-o Dacie papuc și aveau în spate un sicriu căci mergeau la o înmormîntare. Nițu a urcat bucuros în spate și s-a tupilat să nu-l vadă poliția. Mare ghinion însă pe capul omului căci pe la jumătatea drumului a început să plouă.

Fără să stea pe gînduri, nebunul nostru a ridicat capacul și s-a băgat în sicriu unde a adormit buștean. Peste un timp ploaia s-a oprit și muncitorii au mai luat încă 3 oameni la ocazie, uitînd să le spună că în spate mai era cineva.

Bănuiesc că vă dați seama spre ce deznodămînt merge firul acțiunii. Nițu s-a trezit pe la o bucată de drum și a dat să iasă. Era deja întuneric de-a binelea.

Așa că bieții drumeți au văzut deschizîndu-se capacul unui sicriu din care a ieșit famtomatic o mînă și o fața buhăită, însoțită de o voce răgușită care a scîrțîit sinistru.

”Mno, încă n-am ajuns?” S-au auzit țipete isterice și oamenii au început să sară din mașină ca popcorn-ul în cuptorul cu microunde. Bieții călători nu s-au oprit din fugă nici măcar atunci cînd Dacia a dat în spate.

Bănuiesc că la fel ați fi făcut și voi dacă ați fi văzut apropiindu-se șchipătat o arătare cu capacul de la sicriu subțioară ce mormăia cu mîna întinsă: unde fugiți? veninți înapoi, aici e loc pentru toată lumea!

Sursă foto 1 2