Ofuri cotidiene

Când vin cititorii de contoare, fac cenaclu literar acasă

De 2 ori pe lună ne bat la ușa cititorii de contoare așa că apartamentul în care stăm se transformă într-un cenaclu literar. Domnul care vine să ne citească apa e mic, grăsuț și vorbește tare. Prima dată când a venit la noi, a observat pe masă niște bomboane Bucuria și de atunci nu-l mai putem opri.

Omul e căsătorit cu o basarabeancă, așa că de fiecare dată când intră la noi, ține să ne povestească pe larg despre socri, cumetri și vizitele sale în Moldova. Îl plătim cu 2 lei și 50 bani pentru asta și o lună avem parte de liniște.

Domnul care citește repartitoarele de la calorifere este exact opusul primului: mic, dintr-o bucată și de 8 ori mai scump. De obicei bate la ușă discret după care ne întreabă: „Bună ziua! Le-ați notat?” Inițial nu înțelegeam la ce se referea. Așa că omul completa: „Citirile de pe repartitoare, le-ați notat?”

Să nu-și mai bată el capul, cum ar veni. Dar e vina mea că l-am învățat cu nărav. Anul trecut nu ne-a găsit acasă vreo 2 luni la rând așa că i-am trimis eu pe email toate citirile și am făcut plata prin virament bancar. Plăcerea vizitei sale ne costă lunar 20 lei (adică 5 lei de calorifer).

Tot încerc să-mi găsesc curajul de a-i ruga pe acești distinși domni să se descalțe când îmi intră în casă. Deocamdată n-am reușit. Mă gândesc ca data viitoare să le propun o soluție alternativă: botoșeii de unică folosință pe care-i vezi în spitale. Cum vi se pare ideea? Voi îi rugați pe cititorii voștri să se descalțe?

Sursă foto

Show More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close