Când vin cititorii de contoare, fac cenaclu literar acasă


De 2 ori pe lună ne bat la ușa cititorii de contoare așa că apartamentul în care stăm se transformă într-un cenaclu literar. Domnul care vine să ne citească apa e mic, grăsuț și vorbește tare. Prima dată când a venit la noi, a observat pe masă niște bomboane Bucuria și de atunci nu-l mai putem opri.

Omul e căsătorit cu o basarabeancă, așa că de fiecare dată când intră la noi, ține să ne povestească pe larg despre socri, cumetri și vizitele sale în Moldova. Îl plătim cu 2 lei și 50 bani pentru asta și o lună avem parte de liniște.

Domnul care citește repartitoarele de la calorifere este exact opusul primului: mic, dintr-o bucată și de 8 ori mai scump. De obicei bate la ușă discret după care ne întreabă: „Bună ziua! Le-ați notat?” Inițial nu înțelegeam la ce se referea. Așa că omul completa: „Citirile de pe repartitoare, le-ați notat?”

Să nu-și mai bată el capul, cum ar veni. Dar e vina mea că l-am învățat cu nărav. Anul trecut nu ne-a găsit acasă vreo 2 luni la rând așa că i-am trimis eu pe email toate citirile și am făcut plata prin virament bancar. Plăcerea vizitei sale ne costă lunar 20 lei (adică 5 lei de calorifer).

Tot încerc să-mi găsesc curajul de a-i ruga pe acești distinși domni să se descalțe când îmi intră în casă. Deocamdată n-am reușit. Mă gândesc ca data viitoare să le propun o soluție alternativă: botoșeii de unică folosință pe care-i vezi în spitale. Cum vi se pare ideea? Voi îi rugați pe cititorii voștri să se descalțe?

Sursă foto


Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *