Cînd te oprește un polițist pe bicicletă…

Pățania asta i s-a întîmplat unui prieten care a stat cîteva luni în Germania pentru un training (deci nu pentru un trening, da?) Avînd în vedere că nu avea mașină, și-a luat o bicicletă cu care făcea în fiecare zi drumul spre lucru și înapoi.

Poate că nu știați, dar în Germania bicicliștii sînt tare respectați. Așa de respectați încît nemții construiesc o autostradă de 100 km pentru biciclete care va lega 10 orașe din vestul țării.

Drumul pe care-l făcea amicul meu spre lucru trecea peste un pod în fața căruia erau indicatoare ce obligau bicicliștii să coboare și să-l traverseze pe jos. Lucru pe care nemții îl făceau cu rigurozitate, iar prietenul meu… nu prea 🙂

Așa se face că, într-o zi, un polițist l-a observat și l-a oprit să-l întrebe de ce nu respectase indicatorul. Era pe vremea în care Germania nu se umpluse încă de refugiați, așa că cel mai mare rău posibil pentru civilizația vest europeană îl reprezentau încă românii.

Amicul meu a făcut-o pe niznaiul, spunînd că la noi în țară nu există nici piste de biciclete, d-apoi indicatoare speciale pentru bicicliști. Că nu a știut, că nu a vrut și, în general, că iubește Germania mai mult ca pe mama.

Polițistul a fost îngăduitor și nu i-a dat amendă, i-a ținut însă o lecție de vreo 15 minute în care i-a explicat că în Germania regulile nu sînt opționale și că e foarte important ca fiecare să le respecte.

Amicul meu a dat din cap, a mulțumit cerului și Angelei Merkel. Și după toată această prelegere, în care s-a jurat că nu va face un pas strîmb în viața lui, a urcat pe bicicletă și a traversat podul: călare pe bicicletă, agale și fluierînd.

Expresia de pe fața polițistului trebuie să fi fost una de milioane…

Sursă foto