Cînd aștepți ca 23 de tineri în șort să arate că nu ești o țară de rahat

Trăim într-o țară cu foarte multe probleme. Ne plîngem de hoții de la conducere, dar alegem cu încăpățînare aceeași oameni. Ne operăm cu dezinfectante diluate în spitale în care trebuie să dai mită ca să fii băgat în seamă. Și dăm, pentru că așa face toată lumea.

Ne plîngem de starea în care a ajuns sistemul de învățămînt din România: că e învechit, că nu pregătește tinerii pentru viața reală. Ne plîngem, ne plîngem, ne plîngem, pentru că la asta pe pricepem cel mai bine.

Întotdeauna e de vină altcineva: președintele, politicienii, antrenorul, șeful. Totuși, ne așteptăm ca 23 de tineri în șort și tricou, care dau cu piciorul în minge, să arate altceva. Să ne demonstreze cumva că lucrurile nu stau așa, că nu avem mentalitate de popor învins.

Naționala de fotbal este oglinda țarii pe care o reprezintă. Tricolorii noștri reprezintă Liga lui Mitică – un sistem urît, sărac și corupt care nu încurajează performanța. Cu toate acestea odată la cîțiva ani ne așteptăm cumva la un miracol.

Am avut un miracol în anii 90 cu generația lui Hagi. A fost, s-a dus. În urma lor au venii alții care ne fac de rușine. „Schimbare, vrem schimbare” strigă toți în timp ce stau comod în fotolii cu mîinile în sîn. „Cineva să facă ceva!”

Ei bine, schimbarea vine de la fiecare din noi. Dacă suntem dispuși să o facem, vom ajunge poate cîndva sus. Altfel ne vom plînge în continuare, vom da vina pe alții și vom aștepta cu înfrigurare ca o echipă de 23 de tineri să demonstreze lumii că nu suntem o țară de rahat.

Sursă foto