Chinejii, bambuşii şi urechile de lemn
Ce bine c-au trecut sărbătorile astea. Că tare obositoare au mai fost. Mîncare multă în porţii de care nici lui Gargantua nu i-ar fi ruşine, băutură de toate culorile şi tăriile – mare stres pe capul omului. Dar măcar la noi ştii o treabă, nu ca la chineji. Că multe drăcovenii mai trec prin capul lor mic cu vizoare ascuţite.
Ultima găselniţă pe care am observat-o e carnea cu aromă de peşte. Eu ştiam că cele două nu prea se pot servi împreună, aşa că atunci cînd am văzut acest fel de mîncare în meniu mi-am făcut cruce de trei ori şi am scuipat peste umăr pentru orice eventualitate. Data aviatoare poate oi şi încerca.
Oricum, dacă vedeţi că dispar de pe blog pentru cîteva zile să ştiţi că am fost răpus într-o luptă inegală cu bambuşii şi urechile de lemn chinezăşti.