Când politicienii ajung să fie pictați în biserică

În perioada studenției am stat în aceeași cameră de cămin cu un prieten care era student la pictură. Să locuiești împreună cu un artist e o experiență foarte interesantă, una care implică un amalgam de stări contradictorii. Dar despre asta într-un alt articol.

M-am întâlnit cu el vara trecută și am aflat că restaurează și pictează biserici. Eram la o bere cu foștii colegi, când unul din ei i-a zis artistului nostru mai în glumă, mai în serios.

– Măi Jean (așa îl cheamă pe artist), dată tot pictezi prin biserici îngeri și sfinți, ce-ar fi să desenezi și fața mea pe undeva pe acolo. Oricum n-ar observa nimeni.

– N-am cum, bre, i-a răspuns acesta. Unde ai mai văzut tu îngeri cu ochelari. În plus, dacă te-aș picta, ar trebui să fiu autentic și ar trebui să te fac cu o halbă de bere în mână, uite fix ca acum.

Am râs cu toții și ne-am continuat poveștile. Ieri am dat întâmplător peste această știre și am realizat că ceea ce pentru noi a fost o glumă, pentru alții a devenit realitate. Vorbim așadar de primari care au ajuns să fie pictați în biserică după ce au „ctitorit” lăcașuri sfinte din bugetul contribuabililor.

Așadar data viitoare când mai pupați vreo icoană, aveți grijă să nu fie chipul vreunui prea-odihnit din Parlament sau prea-anchetat de DNA, sau, Doamne ferește, a prea-cuvioasei Udrea care a devenit recent mai catolică decât Papa.

Sursă imagine