Călător prin România: Transalpina și sculpturile lui Brâncuși

Am început să vă povestesc în unul din articolele precedente despre locurile frumoase pe care le-am văzut în această vară în România. După cum vă spuneam, traseul pe care l-am urmat a fost următorul: hartă traseu

Sibiu | Cetatea Deva | Castelul Corvinilor | Sarmizegetusa Ulpia | Cetatea Colț | Transalpina | Târgu Jiu | Băile Herculane | Cazanele Dunării | Lugoj | Timișoara Despre primele patru cetăți din listă puteți citi în acest articol.

Continui azi povestea cu următoarele două obiective de pe traseu: Transalpina și sculpturile lui Brâncuși. Așadar după ce am înnoptat la o cabană destul de drăguță în localitatea Râu de Mori, am purces spre Petroșani cu direcția Rânca.

Transalpina – Poteca Dracului

Vă mărturisesc de la bun început că am auzit prima dată de Transalpina abia acum doi ani. Pînă atunci nici nu știam de existența ei și asta pentru că Transalpina este prea puțin cunoscută comparativ cu Transfăgărășeanul pe care l-am vizitat anul trecut vezi articol.

Mi-am promis atunci să ajung neapărat și pe Transalpina și dorința mi s-a îndeplinit mai devreme decît am anticipat, adică taman în vara următoare.

Există mai multe teorii legate de istoria Transalpinei. Unii susțin că a fost construită de către romani în timpul războaielor cu dacii, alții spun că drumul a fost lărgit și reabilitat de regele Carol II și mai apoi de germani în al Doilea Război Mondial.

Știm însă sigur că acest traseu, cunoscut ca Poteca Dracului, a fost inițial folosit de către ciobanii din zonă pentru a traversa munții. Transalpina a cam fost uitată de autoritățile române de-a lungul timpului, asta pînă în 2009 cînd a fost asfaltată pentru prima dată în istoria sa.

Șoseaua care ajunge la nori

Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, vorbim despre un drum vechi de 2000 de ani care ajunge aproape pînă la nori. Noi am văzut doar o parte din traseu. După ce am trecut de Petroșani am făcut dreapta spre Rânca înainte să ajungem la lacul Vidra.

Priveliștea este superbă și destul de sălbatică poate din cauza că Transalpina a fost puțin cunoscută și umblată de-a lungul vremii. Spre deosebire de Transfăgărășean unde parcurgi un traseu, ajungi în vîrf și apoi cobori, Transalpina este o șosea de creastă.

Ajungi pe un vîrf, te minunezi de peisaj după care mai parcurgi cîțiva kilometri, ajungi pe un altul și mai frumos și tot așa zeci de kilometri, încît la un moment dat îți dai seama că ai făcut zeci de fotografii și nu ai parcurs nici jumătate din traseu.

Ce am văzut pe Transalpina: peisaje sălbatice foarte frumoase, o puzderie de cărări și drumulețe numai bune de parcurs pe jos sau cu bicicleta, turme de oi și de măgari (cîțiva dintre aceștia mai nu ne-au intrat în mașină) și multe curbe fără parapeți și indicatoare (șoseaua e încă în lucru).

Târgu Jiu și sculpturile lui Brâncuși

Următoarea destinație pe listă erau Băile Herculane, dar avînd în vedere că Târgu Jiu era oarecum în drum am decis să întrăm prin oraș pentru a vedea cele mai cunoscute lucrări ale lui Constantin Brâncuși. Am intrat în oraș pe la ora 4 și am decis să întreb un trecător cum putem ajunge mai ușor la destinație.

Sărmanul om a trebuit să repete de vreo 2-3 ori același lucru pînă am reușit să înțeleg ceva. Oltenii vorbesc așa de repede încît am fost luat total pe nepregătite. Prima pe listă a fost Coloana Infinită (unii îi spun greșit Coloana Infinitului).

Un polițist din zonă a fost destul de drăguț, ne-a invitat să admirăm lucrarea de aproape și să călcăm iarba cu încredere, după care ne-a oferit indicații cum să ajungem la celelalte două sculpturi (de data aceasta am înțeles totul din prima).

Odată ajunși în parcul central din Târgu Jiu am putut admira Poarta sărutului și Masa tăcerii care mi-au plăcut foarte mult, precum și Jiul care străbate orașul de la nord-est la sud-vest.

După această experiență artistică ne-am îndreptat spre Baia de Aramă și Parcul Natural Retezat pe care l-am parcurs pînă la Băile Herculane. Despre acestea și multe altele o să vă povestesc în unul din articolele următoare.