Bostan – primul motan zburător

A fost odată ca niciodată un motan roșcovan pe care îl chema Bostan. Trăia cotoiul nostru la țară și era un pisoi obișnuit: își cîștiga șoarecele de toate zilele vînînd prin șoproane și hambare, se dădea în vînt după laptic, sobe calde și pisici tinerele și frumușele .

Roșcatul nostru era mare Casanova și de vreo două-trei ori pe an seducea și tăvălea mai toate mîțele din mahala după care le abandona fără pic de regret ca un mascul feroce, iar peste cîteva luni popuația mîțească a zonei se mai îmbogățea cu cîteva capete feline de culoare roșcată.

Dar uite că într-o bună zi l-au ajuns și pe bietul Bostan blestemele vecinilor. Era în preajma sărbătorilor de iarnă cînd o haită de cîini l-au încolțit pe săracul nostru cotoi. Speriat la culme, acesta s-a refugiat în vîrful celui mai înalt copac pe care l-a găsit. De urcat, a urcat el, dar cînd să coboare – ioc.

Așa că stătea sărmanul cocoțat în vîrf și mieuna de-ți era mai mare jalea. Dacă istoria noastră s-ar fi întîmplat undeva prin America, probabil că pompierii ar fi rezolvat ușor situația. La noi în sat însă aceștia ți-ar fi rîs în nas dacă i-ai fi chemat să facă atîta amar de drum pentru un motan.

Se știe că oamenii beți au curaj și imaginație ieșită din comun. Prin urmare stăpînul, care era și ușor aghesmuit, a decis să folosească o metodă mai neconvențională: acesta a urcat în copac, a legat un capăt al sforii de creanga pe care era cotoiul, iar celălalt l-a prins de mașina sa în care a urcat neîtîrziat.

Nu știu ce a sperat să rezolve stăpînul cu acestă soluție barbară, nebănuite sunt căile alcoolului. Cert este că acel copac s-a dovedit a fi elastic, iar sfoara cam slăbuță. Așa că Bostănelul nostru s-a trezit cît ai zice Wiskas admirînd satul natal de la înălțimea unui zbor de… motan.

Întîmplarea s-ar fi putut termina aici, dar uite că asta nu e tot pentru că în vecinătate locuia o fetiță care-și dorea mult un pisoi. Mama însă nu-i permitea acest lucru, așa că într-o zi, exasperată de rugămințile fetei, aceasta i-a spus ca să scape: roagă-te celui de sus și dacă meriți, o să-ți trimită El ce dorești!

Fetița s-a rugat. Zile în șir și cu ardoare. Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa şi i-a trimis un motan, şi nu unul oarecare, ci un motan zburător. Uite așa s-a ales copila cu pisoiul pe care-l visa, iar Bostan nu a mai urcat niciodată în vreun copac şi s-a lecuit să mai alerge după mîțele din mahala.