Bancuri şi pătărănii basarabene (1)
La noi rămîn în ţară doar copiii, bătrînii şi proştii, îmi spuse el oftînd. Restul se duc care pe unde apucă, muncesc în condiţii vitrege, înfruntă greutăţi neînchipuite, adună bănuţ cu bănuţ şi trimit în ţară la familie şi copii. Cam asta e pe scurt povestea din ultimii 20 de ani a populaţiei din Republica Moldova.
La copii şi bătrîni nu mă încadrez şi… parcă nici la proşti, continuă el. Totuşi m-am întors în ţară, uneori mă întreb şi eu de ce, deseori mă apucă disperarea cînd văd cît de greu se mişcă lucrurile acasă şi îmi vine să-mi iau lumea în cap. Şi în astfel de momente doar umorul mă mai ajută.
Se ştie că moldoveanul nu poate trăi departe de ţara natală, fără un pahar de jinişor, dar mai ales fără umor. De-a lungul timpului au apărut tot felul de istorii amuzante, păţanii şi pătărănii legate de viaţa basarabenilor în străinătate şi situaţiile cu care trebuie să se confrunte aceştia departe de pămîntul natal.
Încep astăzi o serie de articole în care voi istorisi genul acesta de întîmplări aşa cum le-am auzit eu de la alţii. În multe din ele umorul va fi lingvistic, aşa că voi încerca să ofer şi explicaţii, pe ici pe colo şi traduceri (unde vă fi cazul) pentru fraţii români necuvîntători de limba rusă. Deci să purcedem…
Un basarabean pe avion spre SUA total strein de orice cunoştinţe de limbi engleze. Tuturor pasagerilor li se dau nişte formulare care trebuie completate. Bravul nost fecior se uită la formular ca mîţa în calendar. Şi brusc vede un cîmp cunoscut Sex, care la americani se referă la genul celui care complează.
După îndelungi meditaţii pune mîna pe pix şi scrie: tu times per uik, adică de două ori pe săptămînă. Vecinul de scaun, văzîndu-l că nu se descurcă, încearcă să-i explice că trebuie să aleagă între male şi female adică, bărbat sau femeie. În general prefer femeile, zice moldoveanul nostru şi bifează căsuţa corespunzătoare.
Doi basarabeni soţ şi şotie în Italia. El, acasă, ea la cumpărături la supermarket. Ea îl sună pe mobil şi îl întrebă plină de sine: amore, şi fel di pivă bei? (pivo din rusă – bere).
Sunt in Moldova, dar nu m-am regasit nici intr-una din categoriile propuse de tine…
Andrei, eu tot ştiu una cu work and travel (pe fapte reale). Cica vreo 4 moldoveni prima zi cazaţi la un hotel în SUA, nu prea ştie nimeni engleza dar în camera care locuiau era un şoarece. Ei îl găsesc pe cel mai „răsărit” şi se suna la recepţie:
– Hello, do you know Tom and Jerry?
– Yes.
– Jerry is here!
Sergiu, aici e vorba despre fel de fel de situații amuzante cu moldovenii din străinătate. Nu e neapărat să te regăsești în ele, e suficient să zîmbeşti 🙂
Genial, Cezar. Ingeniozitatea noastră nu are limite. Anume genul ăsta de pătărănii mă interesează 😀
„La noi rămîn în ţară doar copiii, bătrînii şi proştii.” dar pleacă cine? Patriotism… în seria de scrieri despre Basarabia, cine îşi iubeşte ţara o iubeşte aşa cum e şi nu o părăseşte ca un laş.
Veaceslav, expresia se dorea evident a fi o glumă amară pe care mi-a spus-o un prieten din satul natal. Poate că exprimarea nu a fost tocmai bună.
Aşa că îmi cer scuze de la cei care, poate, s-au simţit jigniţi. Am completat articolul cu încă un paragraf cu cuvintele pe care mi le-a spus acel prieten.
Cei care pleacă din Moldova şi trimit bani înapoi acasă sînt nişte eroi, în nici un caz nu sînt laşi…
Andrei, uite inca o istorioara scurta, dar bu-u-u-n-a…
o fetiscana tanara in Grecia… o intreaba un grec: tu de unde esti? ea raspunde – din Petrunea 😀 (tu stii ce e Petrunea, pentru cei care nu stiu – un sat din raionul Glodeni)…