Printre cuvinte

Alinuţa, Diderot şi somniferele

Alinuţa iubeşte foarte mult literatura. La o vîrstă în care majoritatea adolescenţilor descoperă cluburile şi distracţia, Alinuţa preferă să stea liniştită undeva cu o carte în braţe şi cu un ceai fierbinte alături. Deşi are doar 14 ani, a dat gata mai bine de jumătate de cărţile din sufragerie.

„Tati, ce carte e aceea?” îl întrebă ea într-o zi curioasă pe tatăl său, arătînd spre un volum gros de pe raftul de sus. „Ah, draga tatii (oftează). Acela este Diderot (pauză de efect). E o carte specială care trebuie abordată cu mare grijă pentru că are un efect neaşteptat asupra trupului şi simţurilor”. „Daaa?! Ce efect, tati, ce efect?” îl întreabă fetiţa curioasă la culme.

„În nopţile în care te zvîrcoleşti în pat şi nu poţi nicidecum să adormi, în nopţile în care grijile şi gîndurile nu-ţi dau pace, atunci cînd eşti stresat sau obosit, te duci în sufragerie iei cartea lui Diderot şi după o pagină… dormi ca un prunc. La mine, cel puţin, efectul este garantat. Niciodată n-am ajuns mai departe de pagina a doua.”

„Diderot, însă, trebuie consumat cu moderaţie, altfel rişti să cazi în patima filosofiei şi să faci Diderotită. La momentul potrivit vei primi cartea moştenire ca să citeşti mai departe ceea ce au început strămoşii şi au continuat părinţii, iar cînd va veni vremea, o vei lăsa şi tu copiilor tăi. Aceasta este legea strămoşească!”

4 Comments

  1. Spune lumea că efectul este garantat. Eu zic să ţii în casă un Diderot pentru orice eventualitate şi să vezi dacă efectul se aplică şi în cazul tău.

  2. Se pare că în scurt timp o sa îmi pice și mie Diderot în mâini. Acum rămâne de văzut dacă o să își facă efectul și la mine. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button