Xenocid: despre civilizație, bărbați și femei

Scriam luna trecută despre seria de cărţi Ender pe care am terminat-o recent de citit. În timpul lecturii mi-am notat cîteva fragmente care mi s-au părut interesante. Le puteţi găsi mai jos pe cele culese din cartea Xenocid.

Mai bine să fi iubit și să fi pierdut, decât să nu fi iubit niciodată. (pag. 401)

Civilizația nu e decât o amăgire; în situații de criză redevenim maimuțe, uitând de bipedul rațional al prefăcătoriilor noastre și transformându-ne în schimb în primatele păroase de la gura peșterii, țipând la vrăjmaș, încercând să-l gonim, pipăind piatra grea pe care o vom folosi când se va apropia îndeajuns. (pag. 346)

…ne irosim cea mai mare parte din timp interpretând roluri distribuite de destinul nostru genetic. De pildă diferențele dintre bărbați și femei. În mod natural bărbații tind către o strategie de reproducere larg răspândită… Din punctul de vedere al reproducerii, un mascul procedează optim dacă umblă brambura și se împerechează la o scară cât mai largă… Strategia femeilor este exact opusă.  Pentru ele fiecare copil reprezintă o investiție enormă de efort. Femeile au nevoie de stabilitate…

Întreaga noastră istorie poate fi interpretată după ideea că oamenii acționează orbește pentru îndeplinirea acestor strategii genetice… Marile noastre civilizații nu sunt altceva decât niște mecanisme pentru structurarea unui mediu ideal pentru femei în care acestea să se poată bucura de stabilitate; codurile noastre morale încearcă să abolească violența, să promoveze permanența proprietății și să consolideze contractele – acestea reprezentând principala strategie feminină – îmblânzirea masculului.

Întotdeauna apar indivizi ciudați, atipici, care nu respectă normele, dar aceștia au șanse reduse de reproducere. Astfel genele lor dispar odată cu ei şi astfel modelele sociale masculin și feminin revin la normal. (pag. 298 – 300)